14 definitzii pentru vanitate

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

VANITÁTE (2) vanitatzi s. f. 1. Ambitzie neintemeiata; dorintza de a face impresie; orgoliu trufie ingamfare infumurare. 2. (La pl.) deshertaciune zadarnicie. Din fr. vanité lat. vanitas atis.

vanitate sf [At: HELIADE O. II 77 / Pl: ~tatzi / E: fr vanité lat vanitas atis] 1 Deshertaciune (1). 2 Zadarnicie. 3 (Lpl) Ceea ce este zadarnic. 4 (Lpl) Lucru inutil fara rost. 5 (Sentiment de) incredere exagerata in calitatzile proprii Si: infumurare ingamfare mandrie orgoliu trufie. 6 Dorintza de a face impresie. 7 Ambitzie neintemeiata. 810 Comportament care denota vanitate (57).

VANITÁTE vanitatzi s. f. Ambitzie neintemeiata; dorintza de a face impresie; orgoliu trufie ingamfare infumurare; (la pl.) deshertaciune zadarnicie. Din fr. vanité lat. vanitas atis.

VANITÁTE vanitatzi. s. f. Ambitzie desharta dorintza de a face impresie; trufie ingimfare infumurare; (la pl.) deshertaciune. Simpla k un inger fara vanitate. CAMIL PETRESCU T. II 26. Parea k suride neputind clatina din cap k totdeauna in fatza atitor vanitatzi. ANGHEL PR. 66. Nu sufar de trista infirmitate a vanitatzii. CARAGIALE O. VII 248. Vanitatea ta Cu merit patriotic voieshti a deghiza. BOLINTINEANU O. 135.

VANITÁTE s.f. Ambitzie desharta shi trufasha; trufie infumurare ingamfare. ♦ Deshertaciune. [Cf. lat. vanitas fr. vanité].

VANITÁTE s. f. ambitzie desharta shi trufasha; orgoliu trufie infumurare ingamfare. ◊ deshertaciune. (< fr. vanité lat. vanitas)

VANITÁTE ~atzi f. Atitudine de infumurare sfidatoare shi dispretzuitoare; trufie; infatuitate. /<fr. vanité lat. vanitas ~atis

vanitate f. deshertaciune: vanitatea vanitatzilor.

*vanitáte f. (lat. vánitas átis). Caracteru de a fi van saŭ vanitos deshertacĭune: vanitatea gloriiĭ vanitatea celor ce umbla dupa decoratziunĭ. Lucru van: a dispretzui vanitatzile.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

vanitáte s. f. g.d. art. vanitắtzii; (lucruri zadarnice) pl. vanitắtzi

vanitáte s. f. g.d. art. vanitatzii; (lucruri zadarnice) pl. vanitatzi

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

VANITATE s. arogantza fala fudulie infatuare infumurare ingimfare mindrie orgoliu semetzie trufie (livr.) fatuitate morga prezumtzie suficientza (rar) superbie tzantzoshie (inv. shi pop.) maretzie marire (pop. shi fam.) ifos tzifna (reg.) faloshenie faloshie (inv.) falnicie lauda marie marime mindretze pohfala preainaltzare preainaltzime semetzire trufa trufashie zadarnicie. (~ lui este cu totul nejustificata.)

Vanitate ≠ modestie simpletze simplitate

Intrare: vanitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vanitate
  • vanitatea
plural
  • vanitatzi
  • vanitatzile
genitiv-dativ singular
  • vanitatzi
  • vanitatzii
plural
  • vanitatzi
  • vanitatzilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

vanitate, vanitatzisubstantiv feminin

  • 1. Ambitzie neintemeiata; dorintza de a face impresie. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Simpla k un inger fara vanitate. CAMIL PETRESCU T. II 26. DLRLC
    • format_quote Nu sufar de trista infirmitate a vanitatzii. CARAGIALE O. VII 248. DLRLC
    • format_quote Vanitatea ta Cu merit patriotic voieshti a deghiza. BOLINTINEANU O. 135. DLRLC
    • 1.1. (la) plural Deshertaciune, zadarnicie. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Parea k suride neputind clatina din cap k totdeauna in fatza atitor vanitatzi. ANGHEL PR. 66. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.