TRUFÍE trufii s. f. Atitudine dispretzuitoare shi aroganta plina de mandrie shi de infumurare; semetzie ingamfare arogantza trufa². ♦ Loc. adv. Cu trufie = in mod arogant ingamfat. Trufa² + suf. ie.

trufie sf [At: (A. 1560) GCR I 4/33 / Pl: ~ii / E: trufa¹ + ie] 1 Atitudine dispretzuitoare aroganta shi orgolioasa Si: arogantza fala mandrie orgoliu (pfm) infumurare ingamfare (irg) trufa¹ (1) (inv) trufashie (1). 2 (Ilav) Cu ~ In mod trufash¹ (4). 3 (Inv; ilav) In (sau spre) ~ Pentru a se mandri. 4 (Inv; ial) Pentru a fi laudat. 5 (Ivr; ie) A se da intru ~i A se deda unor fapte urate. 6 (Fig) Maretzie. 7 (Inv) Sentiment de incredere exagerata in calitatzile proprii Si: multzumire placere satisfactzie (ivr) trufa¹ (6).

TRUFÍE trufii s. f. Atitudine dispretzuitoare shi aroganta plina de mandrie shi de infumurare; semetzie ingamfare arogantza trufa². ◊ Loc. adv. Cu trufie = in mod arogant ingamfat. Trufa² + suf. ie.

TRUFÍE trufii s. f. Atitudine aroganta plina de mindrie shi de infumurare; semetzie fala infumurare arogantza. Sufletul ei cerea zgomotul veseliilor stralucirea averilor vilva trufiilor. ODOBESCU S. III 206. Tirania lui creshte din zi in zi o data cu trufia lui. ALECSANDRI T. II 51. In cimpurile Rovinei el infrinse trufia lui Baiazet al IIlea. BALCESCU O. I 193. ◊ Loc. adv. Cu trufie = cu arogantza trufash. Domnul Emilian intinse cu trufie palma shi primi cei citziva gologani. SADOVEANU O. VIII 156. Midas... raspunse cu trufie k Pan cintase mai frumos. ISPIRESCU U. 110.

TRUFÍE ~i f. Atitudine de infumurare sfidatoare shi dispretzuitoare; vanitate; fatuitate. ◊ Cu ~ cu arogantza. [G.D. trufiei] /trufa + suf. ~ie

trufie f. mandrie desharta. [V. trufash].

trufíe f. shi (vechĭ) trúfa f. pl. e (vgr. tryphé desfatare molicĭune). Mindrie deshearta: un om un raspuns plin de trufie. Vechĭ shi trufashie shi ashíe (Tkt.).

HICIMASHIE s.f. (Mold.) Ingimfare trufie. A: Nu cu cuvente cu hicimashie ce cu cuvente zmerite strigind. L SEC. XVII 78^v. Taiarea tuturor hicimashiilor mindrie<i> cite sa pricep cas a deshartei mariri. L SEC. XVII 134^v. // B: Taiarea tuturor hicimashiilor mindriei cite sa pricep k sint ale deshartei mariri. L ante 1693 212^v 213^r; cf. L ante 1693 125^v. Etimologie necunoscuta. Cf. b u i e c e a l a b u i e c i e b u i e c i t u r a (1) f a l i e (2). f a l o sh i e m a r o sh i e z u z i e.

trufíe s. f. art. trufía g.d. art. trufíei; pl. trufíi art. trufíile

trufíe s. f. art. trufía g.d. art. trufíei; pl. trufíi art. trufíile

TRUFÍE s. 1. arogantza fala fudulie infatuare infumurare v. ingamfare. 2. v. obraznicie.

TRUFIE s. arogantza fala fudulie infatuare infumurare ingimfare mindrie orgoliu semetzie vanitate (livr.) fatuitate morga prezumtzie suficientza (rar) superbie tzantzoshie (inv. shi pop.) maretzie marire (pop. shi fam.) ifos tzifna (reg.) faloshenie faloshie (inv.) falnicie lauda marie marime mindretze pohfala preainaltzare preainaltzime semetzire trufa trufashie zadarnicie. (~ lui este cu totul nejustificata.)

Trufie ≠ modestie