13 definiții pentru orgoliu
din care- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (4)
- relaționale (2)
Explicative DEX
ORGÓLIU, orgolii, s. n. Părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială; îngâmfare, vanitate, suficiență, trufie. – Din it. orgoglio. Cf. fr. orgueil.
ORGÓLIU, orgolii, s. n. Părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială; îngâmfare, vanitate, suficiență, trufie. – Din it. orgoglio. Cf. fr. orgueil.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
orgoliu sn [At: HELIADE, O. II, 338 / Pl: ~ii / E: it orgolio cf fr orgueil] Mândrie exagerată Si: îngâmfare, vanitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORGÓLIU, orgolii, s. n. Mîndrie, îngîmfare, vanitate, trufie. Cu un fel de orgoliu căuta să-și ascundă suferința. BART, E. 214. Orgoliul meu este și-nvins și umilit. MACEDONSKI, O. II 265.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ORGÓLIU s.n. Mândrie, vanitate, trufie. [Pron. -liu, pl. -ii. / < it. orgoglio, cf. fr. orgueil].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORGÓLIU s. n. mândrie exagerată; vanitate, trufie. (< it. orgoglio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ORGÓLIU ~i n. Opinie foarte avantajoasă, de cele mai multe ori exagerată, asupra valorii sau importanței personale, care depășește aprecierile altora. [Sil. -liu] /<it. orgoglio
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*orgóliŭ n. (fr. orgueil, it. orgoglio, cuv. germ.). Barb. Trufie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
orgóliu [liu pron. lĭu] s. n., art. orgóliul; pl. orgólii, art. orgóliile (-li-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
orgóliu s. n. [-liu pron. -liu], art. orgóliul; pl. orgólii, art. orgóliile (sil. -li-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
orgoliu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
orgoliu, -lii.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Relaționale
ORGÓLIU s. v. îngâmfare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ORGOLIU s. aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngîmfare, mîndrie, semeție, trufie, vanitate, (livr.) fatuitate, morgă, prezumție, suficiență, (rar) superbie, țanțoșie, (înv. și pop.) măreție, mărire, (pop. și fam.) ifos, țîfnă, (reg.) făloșenie, făloșie, (înv.) fălnicie, laudă, mărie, mărime, mîndrețe, pohfală, preaînălțare, preînălțime, semețire, trufă, trufășie, zădărnicie. (~ lui este cu totul nejustificat.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- pronunție: orgolĭu
substantiv neutru (N53) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
orgoliu, orgoliisubstantiv neutru
- 1. Părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială. DEX '09 DLRLC DNsinonime: suficiență trufie vanitate îngâmfare
- Cu un fel de orgoliu căuta să-și ascundă suferința. BART, E. 214. DLRLC
- Orgoliul meu este și-nvins și umilit. MACEDONSKI, O. II 265. DLRLC
-
etimologie:
- orgoglio DEX '09 DN
- orgueil DEX '09 DN