12 definiții pentru umblătură
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
UMBLĂTÚRĂ, umblături, s. f. (Pop.) Umblat, mers; umblare. ♦ Fel de a umbla, de a duce picioarele în mers. – Umbla + suf. -ătură.
umblătură sf [At: IORGA, L. II, 56 / V: (îrg) îm~ / Pl: ~ri / E: umbla + -tură] (Pop) 1-4 Umblet (1-2, 9, 15).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
UMBLĂTÚRĂ, umblături, s. f. (Pop.) Umblat1, mers; umblare. ♦ Fel de a umbla, de a duce picioarele în mers. – Umbla + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
UMBLĂTÚRĂ, umblături, s. f. Faptul de a umbla, mers; colindare, cutreierare. După multă umblătură și călcătură... o dat de tîrgul unde era vătaful acela. ȘEZ. VIII 73.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
UMBLĂTÚRĂ ~i f. 1) Deplasare istovitoare dintr-un loc în altul pentru rezolvarea unor probleme; alergătură. 2) Mod de a umbla. /a umbla + suf. ~ătură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
umblătură f. 1. lucrarea de a umbla și efectul ei; 2. umblare deasă. [Lat. AMBULATURA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
umblătúră f., pl. ĭ (lat. ambulatura, buĭestru). Mers, alergătură: am ostenit de atîta umblătură. – În nord îmbl-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
umblătúră (pop.) s. f., g.-d. art. umblătúrii; pl. umblătúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
umblătúră s. f., g.-d. art. umblătúrii; pl. umblătúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
UMBLĂTÚRĂ s. 1. umblare, umblat, umblet. (După multă ~, a reușit.) 2. v. alergătură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
UMBLĂTURĂ s. 1. umblare, umblat, umblet. (După multă ~, a reușit.) 2. alergare, alergătură, fugă, goană, umblet, (reg.) ștrapaț, (Ban.) prepurtare, (prin Transilv.) ștrapă. (Ceasuri de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
umblătúră, umblătúri, s.f. (pop.) 1. mers, umblat; fel de a umbla, de a duce picioarele în mers; umblet. 2. umblare deasă; alergătură.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
umblătură, umblăturisubstantiv feminin
-
- După multă umblătură și călcătură... o dat de tîrgul unde era vătaful acela. ȘEZ. VIII 73. DLRLC
- 1.1. Fel de a umbla, de a duce picioarele în mers. DEX '09 DEX '98 NODEX
-
- 2. Deplasare istovitoare dintr-un loc în altul pentru rezolvarea unor probleme. NODEXsinonime: alergătură
etimologie:
- Umbla + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09