8 definiții pentru umblat (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
UMBLÁT1 s. n. Umblare. – V. umbla.
UMBLÁT1 s. n. Umblare. – V. umbla.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
umblat1 sn [At: PO 103/10 / V: (reg) îm~ / Pl: ~uri / E: umblu] 1-4 Umblet (1, 8). 5-6 Umblare (12,16). 7 Funcționare a mecanismelor, a instalațiilor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
umblat2, ~ă [At: AXINTE URICARIUL, LET. II, 178/34 / V: (îrg) îm~ / Pl: ~ați, ~e / E: umblu] 1 a (D. drumuri, locuri etc.) Pe care (sau în care) se umblă mult Si: circulat2 (1), străbătut. 2 a Frecventat. 3-4 smf, a (Om) care a colindat multe locuri, care a văzut multe lucruri și a trecut prin multe întâmplări. 5-6 smf, a (Om) care are multă experiență Si: încercat. 7 a (D. bani) Care trece de la unul la altul, care circulă. 8 a (Rar; d. vești, comunicări etc.) Făcut cunoscut Si: răspândit, difuzat (2). 9 a (Rar; d. obiecte) Care este folosit Si: întrebuințat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
UMBLÁT1 s. n. 1. Acțiunea de a umbla; umblare, mers. Mai naltă pare, și-n umblat Mlădie ca o vargă. COȘBUC, P. I 69. 2. Cutreierare, călătorie prin multe locuri. Asta mi-a folosit; umblatu și pățitu, că acuma pot zice că nu mă tem de nime pe lume. C. PETRESCU, R. DR. 130.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
umblát s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
umblát s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
UMBLÁT s. v. umblătură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
UMBLAT s. umblare, umblătură, umblet. (După mult ~, a reușit.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
umblatsubstantiv neutru
-
- Mai naltă pare, și-n umblat Mlădie ca o vargă. COȘBUC, P. I 69. DLRLC
-
- 2. Călătorie prin multe locuri. DLRLCsinonime: cutreierare călătorie
- Asta mi-a folosit; umblatu și pățitu, că acuma pot zice că nu mă tem de nime pe lume. C. PETRESCU, R. DR. 130. DLRLC
-
etimologie:
- umbla DEX '98 DEX '09