TZINTUÍT A tzintuitzi te adj. 1. Batut prins in cuie sau in tzinte; (despre incaltzaminte) cu tzinte pe talpa. ♦ Fig. Nemishcat intzepenit pironit (din cauza unei stari sufleteshti sau a unei emotzii puternice); 2. Impodobit cu tzinte tzintat; p. ext. impodobit cu pietre scumpe. V. tzintui.

tzintuit ~a a [At: (a. 1760) IORGA S. D. X 224 / Pl: ~itzi ~e / E: tzintui] 1 Fixat cu tzinte¹ (1) cuie etc. 2 (Pex; d. incaltzaminte) Cu tzinte¹ (3) pe talpa. 3 Impodobit cu tzinte¹ (47) Si: tzintat² (2) (reg) tzintelat. 4 (Pex) Impodobit cu pietre scumpe. 5 (Rar) Intarit cu metal. 6 (D. buzdugan ghioaga etc.) Ferecat cu ghinturi Si: ghintuit. 7 (Fig; adesea complinit cu „locului” „in loc” „pe loc”) Incremenit din cauza unei emotzii puternice. 8 (Ivr; d. ochi privire) Incordat. 9 (Ivr; d. ochi privire) Concentrat intro anumita directzie Si: atzintit.

TZINTUÍT A tzintuitzi te adj. 1. Batut prins in cuie sau in tzinte; (despre incaltzaminte) cu tzinte pe talpa. ♦ Fig. Nemishcat intzepenit pironit (din cauza unei stari sufleteshti sau a unei emotzii puternice). 2. Impodobit cu tzinte tzintat; p. ext. impodobit cu pietre scumpe. V. tzintui.

TZINTUÍT A tzintuitzi te adj. 1. Batut prins in cuie sau in tzinte; (despre incaltzaminte) cu tzinte pe talpa. Avea cizme tzintuite. DUMITRIU N. 135. Ghitza shia facut rost de nishte ghete cu talpa groasa tzintuita. PAS Z. I 180. 2. Impodobit cu tzinte p. ext. cu pietre scumpe cu aur. Ei merg batind din pinteni!... Zburdalnica lor ceata Straluce de departe in haine poleite... SHi friie tzintuite shi argintate shele. ALECSANDRI P. III 200. Oprishanul aren sat Ogari capoi de vinat Cu zgarzi late tzintuite Pe la margini poleite. id. P. P. 202.

TZINTUÍT ~ta (~ti ~te) 1) v. A TZINTUI. 2) fig. Care este intzepenit (de emotzie de durere etc.); pironit. /v. a tzintui

tzintuit a. garnisit cu tzinte: ghioaga tzintuita POP.

tzintuít a adj. Garnisit cu tzinte cu gamalia mare: ghĭoaga tzintuita chimir tzintuit.

tzintuít adj. m. pl. tzintuítzi; f. sg. tzintuíta pl. tzintuíte

TZINTUÍT adj. 1. tzintat (reg.) tzintelat. (Chimir ~.) 2. v. inmarmurit. 3. v. atzintit.

TZINTUIT adj. 1. tzintat (reg.) tzintelat. (Chimir ~.) 2. impietrit incremenit inlemnit inmarmurit intzepenit neclintit nemishcat tzeapan (inv. shi pop.) marmurit (inv. shi reg.) stilpit (fig.) inghetzat intzelenit. (~ de spaima de uimire.) 3. atzintit fixat pironit tzintit (rar) sticlit (inv. shi reg.) stilpit. (A ramas ~; cu privirile ~.)