tzintuit ~a a [At: (a. 1760) IORGA S. D. X 224 / Pl: ~itzi ~e / E: tzintui] 1 Fixat cu tzinte¹ (1) cuie etc. 2 (Pex; d. incaltzaminte) Cu tzinte¹ (3) pe talpa. 3 Impodobit cu tzinte¹ (47) Si: tzintat² (2) (reg) tzintelat. 4 (Pex) Impodobit cu pietre scumpe. 5 (Rar) Intarit cu metal. 6 (D. buzdugan ghioaga etc.) Ferecat cu ghinturi Si: ghintuit. 7 (Fig; adesea complinit cu „locului” „in loc” „pe loc”) Incremenit din cauza unei emotzii puternice. 8 (Ivr; d. ochi privire) Incordat. 9 (Ivr; d. ochi privire) Concentrat intro anumita directzie Si: atzintit.