TURC A turci ce s. m. adj. 1. S. m. Persoana care face parte din populatzia Turciei sau este originara de acolo. ◊ Expr. Cum e turcul shi pistolul = cum e omul asha sunt shi faptele lui prietenii lui. Doar nu dau (sau vin) turcii se spune spre a modera graba neintemeiata a cuiva. A fi turc (sau k turcul) = a fi foarte incapatzanat a nu vrea sa intzeleaga a nu tzine seama de nimic. Turcul plateshte se spune despre cineva care este silit sa plateasca vrandnevrand paguba sau cheltuiala facuta de altzii. ♦ P. ext. Persoana de religie mahomedana. 2. Adj. Care apartzine Turciei sau turcilor (1) privitor la Turcia sau la turci; turcesc. ♦ (Substantivat f.) Limba vorbita de turci (1). Din tc. türk.

turc ~a [At: (cca 15501580) GCR I 6/5 / Pl: ~rci ~rce / E: tc türk] 12 sm Persoana care face parte din populatzia de baza a Turciei sau este originara din Turcia Si: otoman (inv) osman osmangiu osmanlau (reg) turcalau (12) turcan¹ (12) turcel¹ (12) turcoman² (12). 3 sm (Pex) Persoana de religie mahomedana. 4 smp Popor care traieshte in Turcia. 5 sm (Mol; is) Vant de la ~ Vant care bate dinspre Sud. 6 smp (Reg; is) Boala ~rcilor Ciuma (1). 7 smp (Fam; ie) (Doar) nu dau (sau nu vin) ~rcii sau (ce) au navalit ~rcii? Se spune pentrua modera graba neintemeiata a cuiva. 8 smp (Pfm; ie) Parca tealunga ~rcii sau parcal alearga ~rcii (ori parcal gonesc ~rcii parca lau luat ~rcii la goana) parca dau ~rcii shi tatarii) Se spune cuiva sau despre cineva care e foarte grabit. 9 sm (Pfm; ie) A fi ~ (sau k ~ul) A fi foarte incapatzanat. 10 smp (Pfm; ie) (Parca) se bat ~rcii la gura lui Se spune despre cineva care mananca lacom. 11 smp (Pfm; iae) Se spune despre cineva care vorbeshte foarte repede. 12 sm (Olt; ie) Eu vad ~ul ce gandeshte Eu shtiu ce vrei. 13 sm (Trs; ie) A taia ~ul Se spune despre copii la scaldat cand ishi astupa narile apoi se dau in apa adanc. 14 sm (Pfm; ie) ~ul plateshte Se spune despre cineva care este nevoit sa plateasca paguba sau cheltuiala facuta de altzii. 15 sm (Reg; pex) Pagan. 16 sm (Reg) Personaj din jocul popular „capra” infatzishand un barbat cu fes pe cap care are rolul de conducator al jocului shi pe cel de a strange banii. 17 smp (Bot; reg) Papadie (Taraxacum officinale). 1819 sf a (SHis limba ~a) (Limba) vorbita de turci (4) Si: (rar) turceasca (2627). 2027 a Turcesc (18).

TURC A turci ce s. m. shi f. adj. 1. S. m. shi f. Persoana care face parte din populatzia de baza a Turciei sau este originara de acolo. ◊ Expr. Cum e turcul shi pistolul = cum e omul asha sunt shi faptele lui prietenii lui. Doar nu dau (sau vin) turcii se spune spre a modera graba neintemeiata a cuiva. A fi turc (sau k turcul) = a fi foarte incapatzanat a nu vrea sa intzeleaga a nu tzine seama de nimic. Turcul plateshte se spune despre cineva care este silit sa plateasca vrandnevrand paguba sau cheltuiala facuta de altzii. ♦ P. ext. Persoana de religie mahomedana. 2. Adj. Care apartzine Turciei sau turcilor (1); privitor la Turcia sau la turci; originar din Turcia; k al turcilor; turcesc. ♦ (Substantivat f.) Limba vorbita de turci (1). Din tc. türk.

TURC² A turci e s. m. shi f. Persoana care face parte din populatzia de baza a Turciei sau care este originara de acolo; p. ext. persoana de religie mahomedana. Decit roaba turcilor Mai bin’ hrana peshtilor. JARNÍKBIRSEANU D. 496. ◊ (Cu sens colectiv) Frate teai luptat bine cu turcul!... shi la batut pe umeri. CAMIL PETRESCU O. II 89. Zvonul ajungea pinan tzara turcului. JARNÍKBIRSEANU D. 491. ◊ Expr. Parca se bat turcii la gura lui = parca se bat calicii la gura lui v. gura (I 1). Cum e turcul shi pistolul = cum e omul asha sint shi faptele lui prietenii lui. (Doar) nu dau (sau vin) turcii se spune pentru a modera graba neintemeiata a cuiva. Da stai un pic tovarashe ce naiba?! Nu dau turcii! GALAN B. I 28. A fi turc (sau k turcul) = a fi incapatzinat a nu tzine seama de nimic a nu vrea sa intzeleaga. E k turcul... nu vrea sa shtie de nimic. PAMFILE S. T. 85. Turcul plateshte se spune cind cineva este silit sa plateasca vrindnevrind paguba sau cheltuiala facuta de altzii.

TURC² ~k (~ci ~ce) m. shi f. Persoana care face parte din populatzia de baza a Turciei sau este originara din Turcia. /<turc. türk

turc a. ce tzine de Turcia sau de locuitorii ei: limba turca. ║ m. locuitor din Turcia: Turcul sa plateasca! floarea turcului lacramioare.

Turc Turcoáĭk s. (vsl. Turŭkŭ ngr. Tûrkos). Om care are limba turceasca drept limba materna (Populatziunea Turciiĭ e de vreo 18 milioane dintre care ¼ strainĭ). Cap de Turc un fel de dinamometru care are o capatzina de forma unuĭ turban (cap de Turc) in care trage cu cĭocanu cel ceshĭ incearca puterea. Fig. Om in care daŭ totzĭ (cĭuca saŭ gazda batailor). Cum e Turcu (asha) shi pistolu cum e stapinu shi sluga; cum e Tandea shi Mandea; cum e unu asha shi cellalt. A fugi par’k daŭ Turciĭ shi Tatariĭ a fugi in panica k odinioara cind navaleaŭ aceshtia.

PoduTurcului n. targ in jud. Tecuci: 2200 loc. Targuri anuale.

Turci m. pl. ramura cea mai civilizata din grupul etnic al Turcomanilor se ashezara in Azia pe ruinele Statului Abasizilor patrunsera in sec. XIV in Europa unde fundara in sec. XV un Stat puternic pe ruinele imperiului bizantin Stat care ajunse la apogeul sau sub Soliman I.

turc adj. m. s. m. pl. turci; adj. f. túrca pl. túrce

turc s. m. adj. m. pl. turci; f. sg. túrca pl. túrce

Turc sb. m. Turcoaica sb. f.

TURC s. adj. 1. s. (inv. shi pop.) necredincios (inv. shi reg.) ciutac (inv.) osman osmangiu osmanlau otoman pagan (ir.) shalvaragiu. 2. adj. turcesc (inv.) osman osmanic osmanlau osmanesc otoman otomanicesc otomanesc pagan paganesc.

TURC s. adj. 1. s. (inv. shi pop.) necredincios (inv. shi reg.) ciutac (inv.) osman osmangiu osmanliu otoman pagin (ir.) shalvaragiu. 2. adj. turcesc (inv.) osman osmanic osmanliu osmanesc otoman otomanicesc otomanesc pagin paginesc.

turc (ci) Otoman. Mr. turcu megl. turc. Tc. turk (SHeineanu II 369; Lokotsch 2114) cf. ngr. τοῦρϰος sl. turύkύ. Der. turcoaica s. f. (femeie din Turcia); turcaletz s. m. (varietate de zmeu; varietate de patlagina); turcesc adj. (turc); turceshte adv. (in limba turca; k turcii); turci vb. (a converti la islamism); turcie s. f. (inv. limba turca); turcime s. f. (multzime de turci); turcism s. n. (cuvint turcesc); turculetz s. m. (copil turc; Banat sticlete Carduelis elegans; anemona Anemone nemorosa); turcoaza s. f. din fr. turquoise; turchiaz (var. Olt. turchez) adj. (albastruverzui) unul din putzinele cuvinte fr. care au uz popular.

JUNII TURCI denumire europeana data membrilor organizatziei natzionaliste turce „Unitate shi progres” fondata in 1889. In urma revolutziei din 1908 J.t. au preluat puterea fara a aduce insa schimbari esentziale ale regimului politic shi social existent in Imp. Otoman. Organizatzia sa autodizolvat in 1918.

PODU TURCULUI com. in jud. Bacau situata in SSV colinelor Tutovei pe raul Zeletin; 5.112 loc. (2003). Nod rutier. Fabrici de tricotaje de prelucr. a lemnului shi de produse alim. Creshterea bovinelor. Centru pomicol. Prelucr. artistica a rachitei shi papurei. Pe terit. satului Cabeshti mentzionat documentar in 1505 au fost descoperite vestigiile unei ashezari carpice din sec. 23 deasupra carora au fost identificate urmele uneia de tip Santana de Muresh (sec. 4 d. Hr.) din care sau recuperat vase ceramice obiecte de uz casnic fibule sh.a. Satele P. t. Balaneshti Giurgioana shi Lehancea apar mentzionate documentar prima oara in 1531. Bisericile Sf. Gheorghe (1763) Sf. Nicolae (1795) Intrarea in Biserica a Maicii Domnului (ante 1809 recladita in 1865) shi Sf. Ilie (18301834 reparata in 1878 1905 1910) in satele Fichiteshti Plopu Giurgioana shi P. t.; bisericile de lemn shi valatuci cu hramurile Sfintzii Voievozi (1806 reparata in 1930) shi Sf. Dumitru (18371842) in satele Lehancea shi Sarbi.

a fuma k un turc expr. (d. barbatzi) a fuma foarte mult / excesiv.

turcul plateshte expr. folosita in situatziile cand cineva vrandnevrand plateshte paguba sau cheltuiala facuta de altzii.