TURC² A turci e s. m. shi f. Persoana care face parte din populatzia de baza a Turciei sau care este originara de acolo; p. ext. persoana de religie mahomedana. Decit roaba turcilor Mai bin’ hrana peshtilor. JARNÍKBIRSEANU D. 496. ◊ (Cu sens colectiv) Frate teai luptat bine cu turcul!... shi la batut pe umeri. CAMIL PETRESCU O. II 89. Zvonul ajungea pinan tzara turcului. JARNÍKBIRSEANU D. 491. ◊ Expr. Parca se bat turcii la gura lui = parca se bat calicii la gura lui v. gura (I 1). Cum e turcul shi pistolul = cum e omul asha sint shi faptele lui prietenii lui. (Doar) nu dau (sau vin) turcii se spune pentru a modera graba neintemeiata a cuiva. Da stai un pic tovarashe ce naiba?! Nu dau turcii! GALAN B. I 28. A fi turc (sau k turcul) = a fi incapatzinat a nu tzine seama de nimic a nu vrea sa intzeleaga. E k turcul... nu vrea sa shtie de nimic. PAMFILE S. T. 85. Turcul plateshte se spune cind cineva este silit sa plateasca vrindnevrind paguba sau cheltuiala facuta de altzii.