turban sn [At: LB / V: (reg) du~ (inv) tar~ tulb~ / Pl: ~e (inv) ~uri / E: fr turban] 1 Acoperamant pentru cap format dintro fashie lunga de stofa de matase sau de panza (de obicei alba) care o poarta barbatzii din unele tzari orientale infashurata de mai multe ori in juml capului Si: cealma. 2 Acoperamant pentrucap format dintro fashie din diverse materiale textile care femeile shio infashoara in juml capului in loc de broboada sau de palarie Si: (reg) tulpan (3).

TURBÁN turbane s. n. Banda de stofa de matase sau de pinza de obicei alba care o poarta la unele popoare orientale barbatzii infashurata de mai multe ori in jurul capului. In loc de palarie ishi rasucea cu arta pe cap un fel de broboada k un turban de matase aurie cu bande verzi. BART E. 100. Turbanul i cade shil lasa cazut. COSHBUC P. I 206. Port un turban de matasa. NEGRUZZI S. II 128. ◊ Fig. (Simbolizind armata turca) Mihai Viteazul... gonea dira de... turbane risipite pina in vagaunele Balcanilor. VLAHUTZA R. P. 13.

TURBÁN s.n. Invelitoare de stofa de matase sau de panza cu care ishi infashoara capul barbatzii la unele popoare orientale. ♦ SHal infashurat de femei in jurul capului. [Pl. ne nuri. / < fr. turban cf. pers. dulbänd].

TURBÁN s. n. invelitoare de stofa matase sau panza cu care ishi acopera capul barbatzii la unele popoare orientale. ◊ shal infashurat de femei in jurul capului. (< fr. turban)

TURBÁN ~e n. 1) (in unele tzari orientale) Acoperamant pentru cap purtat de barbatzi constand dintro banda lunga de panza (alba) care se infashoara in jurul capului. 2) Acoperamant pentru cap purtat de femei in loc de palarie. /<turc. turban

turban n. 1. broboada de tulpan alb cu care Turcii (shi alte popoare orientale) ishi infashoara capul: hainele shi turbanul Pashei BALC.; 2. broboada analoga purtata inainte de boieroaice: cocoanele cele tinere se purtau legate la cap cu turban GHICA. [Vorba europeana de aceeashi origina cu tulpan].

turbán n. pl. e (it. turbante fr. turban d. turc. tülbend muselina turban. V. tulpan). Vechĭ. Tulpan muselina: cocoanele cele tinere se purtaŭ legate la cap cu turban (SHaĭn.). Azĭ (dupa fr.). Cealma pinza suptzire infashurata in prejuru capuluĭ (la orientalĭ).

turbán s. n. pl. turbáne

turbán s. n. pl. turbáne

turban ne.

TURBÁN s. (inv.) cealma saric turluban. (Purta ~ pe cap.)

TURBAN s. (inv.) cealma saric turluban. (Purta ~ pe cap.)