opțiuni
  • info

17 definiții pentru saric

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SARÍC, saricuri, s. n. (Înv.) Văl făcut dintr-o țesătură fină (și adesea împodobit cu pietre prețioase), care se înfășură în jurul fesului, alcătuind împreună turbanul turcesc; p. gener. turban. – Din tc. sarik.

saric sn [At: IORGA, S. D. VII, 196 / V: (înv) ~răc, ~râc, sărechi, sărâc / Pl: ~ice, ~uri / E: tc sarik] 1 Văl făcut dintr-o țesătură fină (adesea împodobit cu pietre prețioase) care se înfășura în jurul fesului, alcătuind împreună turbanul turcesc Si: (înv) sariclâc. 2 (Înv; pgn) Turban. 3 (Îrg) Turban de damă.

SARÍC, saricuri, s. n. (Înv.) Văl făcut dintr-o țesătură fină (și adesea împodobit cu pietre prețioase), care se înfășura în jurul fesului, alcătuind împreună turbanul turcesc; p. gener. turban. – Din tc. sarik.

SARÍC, saricuri, s. n. (Învechit) Văl făcut dintr-o țesătură fină (adesea împodobit cu pietre prețioase) care se înfășura împrejurul fesului turcesc, alcătuind împreună turbanul; p. ext. turban. Pe capu-i, de o parte, saricu-i de velură, Rouat cu pietre scumpe, lăsa pe sînul ei Să cadă-n răsfățare o fundă. BOLINTINEANU, O. 217.

SARÍC ~uri n. înv. Bucată de țesătură fină care se înfășoară în jurul fesului turcesc. /<turc. sarik

SARIC s.n. (Mold.) Văl făcut dintr-o țesătură fină, care se înfășură în jurul fesului, alcătuind împreună turbanul turcesc. După ce am socotit cum și ranele nu sînt de moarte, am început cu saricul a le lega, și stricînd tot saricul, încă mi-am tăiet si antereul mieu dispre o po<a>lă. H 1771, 87r. Etimologie: tc. sarık.

saric n. od. Mold. turban împodobit cu giuvaeruri ce purtau boieroaicele: un conciu saric cu măestrie împletit din felurite stofe de aur și cu mărgăritar (DRĂGHICI). [Turc. SARYK, muselină sau șal servind de turban].

saríc n., pl. e (turc. saryk, muselină p. turban, turban, d. sarmak, a învălătuci; ngr. sariki, bg. saryk, sîrb. saruk. V. sarma). Vechĭ. Turban de cocoană. V. sangulie.

sarăc sn vz saric

sarâc sn vz saric

sărâc sn vz saric

sărechi sn vz saric

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

saríc (înv.) s. n., pl. sarícuri

saríc s. n., pl. sarícuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SARÍC s. v. turban.

saric s. v. TURBAN.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

saríc (-ce), s. n. – Turban. Tc. sarik (Șeineanu, III, 104), cf. ngr. σαρίϰι, bg. sarik.

Intrare: saric
saric1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saric
  • saricul
  • saricu‑
plural
  • saricuri
  • saricurile
genitiv-dativ singular
  • saric
  • saricului
plural
  • saricuri
  • saricurilor
vocativ singular —
plural —
saric2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saric
  • saricul
  • saricu‑
plural
  • sarice
  • saricele
genitiv-dativ singular
  • saric
  • saricului
plural
  • sarice
  • saricelor
vocativ singular —
plural —
sarăc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sarâc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sărâc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sărechi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

saric, saricurisubstantiv neutru

  • 1. învechit Văl făcut dintr-o țesătură fină (și adesea împodobit cu pietre prețioase), care se înfășură în jurul fesului, alcătuind împreună turbanul turcesc. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Pe capu-i, de o parte, saricu-i de velură, Rouat cu pietre scumpe, lăsa pe sînul ei Să cadă-n răsfățare o fundă. BOLINTINEANU, O. 217. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.