optziuni
  • info

17 definitzii pentru saric

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

SARÍC saricuri s. n. (Inv.) Val facut dintro tzesatura fina (shi adesea impodobit cu pietre pretzioase) care se infashura in jurul fesului alcatuind impreuna turbanul turcesc; p. gener. turban. Din tc. sarik.

saric sn [At: IORGA S. D. VII 196 / V: (inv) ~rac ~rac sarechi sarac / Pl: ~ice ~uri / E: tc sarik] 1 Val facut dintro tzesatura fina (adesea impodobit cu pietre pretzioase) care se infashura in jurul fesului alcatuind impreuna turbanul turcesc Si: (inv) sariclac. 2 (Inv; pgn) Turban. 3 (Irg) Turban de dama.

SARÍC saricuri s. n. (Inv.) Val facut dintro tzesatura fina (shi adesea impodobit cu pietre pretzioase) care se infashura in jurul fesului alcatuind impreuna turbanul turcesc; p. gener. turban. Din tc. sarik.

SARÍC saricuri s. n. (Invechit) Val facut dintro tzesatura fina (adesea impodobit cu pietre pretzioase) care se infashura imprejurul fesului turcesc alcatuind impreuna turbanul; p. ext. turban. Pe capui de o parte saricui de velura Rouat cu pietre scumpe lasa pe sinul ei Sa cadan rasfatzare o funda. BOLINTINEANU O. 217.

SARÍC ~uri n. inv. Bucata de tzesatura fina care se infashoara in jurul fesului turcesc. /<turc. sarik

SARIC s.n. (Mold.) Val facut dintro tzesatura fina care se infashura in jurul fesului alcatuind impreuna turbanul turcesc. Dupa ce am socotit cum shi ranele nu sint de moarte am inceput cu saricul a le lega shi stricind tot saricul inca miam taiet si antereul mieu dispre o po<a>la. H 1771 87r. Etimologie: tc. sarık.

saric n. od. Mold. turban impodobit cu giuvaeruri ce purtau boieroaicele: un conciu saric cu maestrie impletit din felurite stofe de aur shi cu margaritar (DRAGHICI). [Turc. SARYK muselina sau shal servind de turban].

saríc n. pl. e (turc. saryk muselina p. turban turban d. sarmak a invalatuci; ngr. sariki bg. saryk sirb. saruk. V. sarma). Vechĭ. Turban de cocoana. V. sangulie.

sarac sn vz saric

sarac sn vz saric

sarac sn vz saric

sarechi sn vz saric

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

saríc (inv.) s. n. pl. sarícuri

saríc s. n. pl. sarícuri

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

SARÍC s. v. turban.

saric s. v. TURBAN.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

saríc (ce) s. n. Turban. Tc. sarik (SHeineanu III 104) cf. ngr. σαρίϰι bg. sarik.

Intrare: saric
saric1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saric
  • saricul
  • saricu‑
plural
  • saricuri
  • saricurile
genitiv-dativ singular
  • saric
  • saricului
plural
  • saricuri
  • saricurilor
vocativ singular —
plural —
saric2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saric
  • saricul
  • saricu‑
plural
  • sarice
  • saricele
genitiv-dativ singular
  • saric
  • saricului
plural
  • sarice
  • saricelor
vocativ singular —
plural —
sarac
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
sarac
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
sarac
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
sarechi
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

saric, saricurisubstantiv neutru

  • 1. invechit Val facut dintro tzesatura fina (shi adesea impodobit cu pietre pretzioase) care se infashura in jurul fesului alcatuind impreuna turbanul turcesc. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Pe capui de o parte saricui de velura Rouat cu pietre scumpe lasa pe sinul ei Sa cadan rasfatzare o funda. BOLINTINEANU O. 217. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.