tuciuriu ~ie [At: SHAINEANU D. U. / V: (reg) tiuciuliu / Pl: ~ii / E: tuci + uriu] 1 a (D. piele ten) De culoarea tuciului (3) Si: masliniu (reg) turungiu (2). 23 smf a (Pex) (Persoana) cu pielea de culoare inchisa Si: brunet negricios (reg) oachesh. 4 a Pamantiu (din cauza unei veshti rele a unui necaz etc.) Si: livid. 5 smf (Arg; dep) Rrom. 6 smf (Arg; dep) Arab (1). 78 smf a (Arg; dep) (Persoana) de rasa neagra.

TUCIURÍU ÍE tuciurii adj. (Familiar despre persoane) De culoarea tuciului; foarte negricios. Soldatul tuciuriu se pleca spre pamint facinduse k nul aude. CAMILAR N. I 373. Fratelui mamei... i se spunea Cioroiul fiindca era tuciuriu shi buzat. PAS Z. I 99. [Potcovaria] avea doua rinduri de foale shi de nicovale la care meshterii tuciurii lucrau de zor; CAMIL PETRESCU O. II 160. ◊ (Substantivat) Ai cam multe masele parinte shuguie al lui Zgamiie Petre tuciuriul. STANCU D. 123.

TUCIURÍU ~e (~i) fam. (despre oameni sau despre pielea lor) Care este de culoarea tuciului; smolit k tuciul; brunet pronuntzat. /tuci + suf. ~iriu

tuciuriu a. negrudeschis k tuciul.

tucĭuríŭ íe adj. (d. tucĭ). Rar. Cenushiŭ inchis k tuciu (iron. despre pĭelea TZiganuluĭ).

tuciuríu adj. m. f. tuciuríe; pl. m. shi f. tuciuríi

tuciuríu adj. m. f. tuciuríe; pl. m. shi f. tuciuríi

tuciuriu

TUCIURÍU adj. v. brunet.

TUCIURIU adj. brun brunet negricios oachesh (rar) tziganatic tziganos (inv. shi pop.) smolit (pop.) negriu (reg.) negros (Transilv.) barnaci (glumetz sau ir.) balaoachesh. (Om ~; fatza ~.)

cirmiziu portocaliu tuciuriu etc. Numele de culori formate cu sufixul iu ar putea fi explicate in romaneshte: galbui verziu etc. (vezi Fulvia Ciobanii SMFC VI p. 75). Dar cind radicalul este turcesc pare mai probabila formarea in turceshte. DA porneshte pentru cirmiziu de la tc. kirmizi pe cind DLRM atit de neincrezator de obicei in facultatea limbii noastre de a forma cuvinte: din elemente moshtenite din latineshte explica indraznetz pe cirmiziu din rom. cirmiz + suf. iu. Tot asha portocaliu e explicat de DLRM prin portocala + iu (la fel Cioranescu) deshi πορτοϰαλλύς exista in greceshte. Evident sigurantza absoluta nu putem avea dar mi se pare mai probabil imprumutul mai ales daca tzinem seama de faptul k in trecut portocala nu putea fi prea raspindita la noi. Liliachiu e explicat de DA DLRM shi Cioranescu prin gr. λουλάϰι desigur aici explicatzia prin romana e jenata de finala chiu nu ciu totushi CADE shi DE care nu dau nici o etimologie par a lasa sa se intzeleaga k formatzia e romaneasca. Sigur TDRG face apel la tc. leyliki. Pe tuciuriu DLRM il explica de la pluralul tuciuri (dar cine shi pentru ce ar fi intrebuintzat pluralul in mod obishnuit?). Nar mai fi ramas decit sa explice shi pe plumburiu prin pluralul plumburi dar pasul acesta nu la facut ci a notat plumb + suf. uriu. Un asemenea sufix exista: de la alb sa format alboare shi de la acesta alburiu care a fost intzeles k derivat de la alb; dupa acest model sa putut forma shi plumburiu. de la plumb shi tuciuriu de la tuci fara sa fie nevoie sa pornim de la plural. (Vezi Theodor Hristea Probleme de etimologie Bucureshti 1968 p. 53.) Faptul acesta imi da curaj sa incerc o explicatzie pentru cafeniu explicat in DA (urmat de DLRM) prin cafea influentzat de castaniu; dar acesta din urma nu poate fi considerat prea vechi castanul nefiind familiar pentru romani in secolele trecute. Ash fi fost dispus sa vad aici o modificare a temei cafeni pentru cafe porninduse de la cafenea (baza acestuia in turca este un compus cu kane „casa”). Mai curind insa ma gindesc la influentza lui galbeniu care e in paralela cu galbiu galbui. Cafeniu la rindul lui va fi influentzat pe cacaniu cum propune CADE; cuvintul e inregistrat shi de Udrescu; in orice caz e cunoscut in Muntenia in graiurile familiare. Dar atunci ar trebui atras in discutzie shi cacanar care DA il explica neconvingator k disimilat din arar.

tuciuriu e tuciurii s. m. s. f. tzigan(k).