TUCIURÍU ÍE tuciurii adj. (Familiar despre persoane) De culoarea tuciului; foarte negricios. Soldatul tuciuriu se pleca spre pamint facinduse k nul aude. CAMILAR N. I 373. Fratelui mamei... i se spunea Cioroiul fiindca era tuciuriu shi buzat. PAS Z. I 99. [Potcovaria] avea doua rinduri de foale shi de nicovale la care meshterii tuciurii lucrau de zor; CAMIL PETRESCU O. II 160. ◊ (Substantivat) Ai cam multe masele parinte shuguie al lui Zgamiie Petre tuciuriul. STANCU D. 123.