TRÉNA trene s. f. 1. Partea din spate prelungita a unor rochii care se tarashte pe jos; coada lunga la o rochie. ◊ Expr. A duce trena = a urmari (pe cineva) pretutindeni a se tzine scai de cineva. 2. Viteza cu care alearga concurentzii intro cursa atletica ciclista etc. ◊ Expr. A duce trena = a conduce plutonul concurentzilor intro cursa atletica ciclista etc. Din fr. traine.

trena¹ sf [At: BARCIANU / Pl: ~ne / E: fr traine] 1 Partea din spate prelungita a unei rochii care se tarashte pe jos. 2 (Fam; ie) A duce ~na (cuiva) A urmari pretutindeni (aduland pe cineva).

trena² sf [At: DN² / Pl: ~ne / E: fr train] 1 Viteza cu care alearga concurentzii intro cursa atletica ciclista etc. imprimata de sportivii din frunte. 2 (Ie) A duce ~na A conduce plutonul concurentzilor intro cursa sportiva imprimandui un anumit ritm. 3 (Iae) A fi in frunte. 4 (Is) ~ falsa Initziativa aparenta a unui atlet sau a unui ciclist in scopul derutarii adversarilor din cursa.

TRÉNA trene s. f. 1. Partea de dinapoi a unor rochii care se tarashte pe jos; coada lunga la o rochie. ◊ Expr. A duce trena = a urmari (pe cineva) pretutindeni a se tzine scai de cineva. 2. Viteza cu care alearga concurentzii intro cursa atletica ciclista etc. ◊ Expr. A duce trena = a conduce plutonul concurentzilor intro cursa atletica ciclista etc. Din fr. traine.

TRÉNA² trene s. f. Partea dinapoi care se tirashte pe jos a rochiilor lungi; coada (4). Treci fredonind prin sala de cristal SHi faci un semn suitei k sa vina Satzi poarte trenan salile de bal. D. BOTEZ P. O. 99. Se gatise intradevar k o mireasa. Rochie alba cu trena voal beteala. ARDELEANU D. 160. ◊ Fig. SHi porneshti departen sus Dupa iarna ce sa dus Dupa trenai de ninsori Ashternuta pe colini. TOPIRCEANU B. 6.

TRÉNA s.f. Coada lunga a unei rochii care atarna pe jos. ♦ Viteza cu care alearga concurentzii intro cursa atletica ciclista etc. ◊ A duce trena = a conduce plutonul concurentzilor intro cursa sportiva; a fi in frunte; trena falsa = initziativa aparenta a unui atlet sau a unui ciclist in scopul derutarii adversarilor din cursa. [< fr. traine].

TRÉNA¹ s. f. 1. partea din spate a unei rochii care se tarashte pe jos. 2. ~ de condensare = dara de picaturi care o lasa in urma sa un avion prin condensarea vaporilor suprasaturatzi din mediul gazos strabatut. (< fr. traine)

TRÉNA² s. f. viteza cu care alearga concurentzii intro cursa atletica ciclistica etc. ♦ a duce a = a) a merge in urma unui grup de persoane; b) a conduce plutonul concurentzilor intro cursa sportiva; ~ falsa = initziativa aparenta a unui atlet a unui ciclist in scopul derutarii adversarilor din cursa. (< fr. train)

TRÉNA ~e f. 1) Partea alungita de la spate a unei rochii (care se tarashte); coada. ◊ A duce ~a cuiva a urma insistent shi servil pe cineva. 2) Viteza de alergare a sportivilor intro cursa. /<fr. traine

trena f. coada lunga de rochie (= fr. traine).

*tréna f. pl. e (fr. traine d. trainer a tirii). Coada de rochie.

tréna de viátza sint. s. Mod fel de a trai standard de viatza ◊ „[...] locuind in palat shi ducand o trena de viatza care putzini o puteau concura.” R.lit. 2127 VII 93 p. 14 (din fr. train de vie)

tréna s. f. g.d. art. trénei; pl. tréne

tréna s. f. g.d. art. trénei; pl. tréne

TRÉNA s. coada (inv.) shlep. (Rochie cu ~.)

TRENA s. coada (inv.) shlep. (Rochie cu ~.)

TRENA DE CONDENSARE dara ingusta alcatuita din picaturi de apa care apare in urma avioanelor datorita vartejurilor care prin destindere adiabatica racesc aerul sau datorita nucleelor de condensare pulverizate intentzionat.