TRÉNA² trene s. f. Partea dinapoi care se tirashte pe jos a rochiilor lungi; coada (4). Treci fredonind prin sala de cristal SHi faci un semn suitei k sa vina Satzi poarte trenan salile de bal. D. BOTEZ P. O. 99. Se gatise intradevar k o mireasa. Rochie alba cu trena voal beteala. ARDELEANU D. 160. ◊ Fig. SHi porneshti departen sus Dupa iarna ce sa dus Dupa trenai de ninsori Ashternuta pe colini. TOPIRCEANU B. 6.