TOROPEÁLĂ, toropeli, s. f. 1. Stare de amorțeală, de buimăceală (premergătoare somnului); somnolență. ♦ Lâncezeală, apatie. ◊ Visare, reverie. 2. Căldură mare; arșiță, dogoare, zăpușeală. 3. (Reg.) Bătaie zdravănă. – Toropi + suf. -eală.

toropeală¹ sf [At: COSTINESCU / Pl: ~eli / E: toropi¹ + -eală] (Pfm) 1 Stare de moleșeală (provocată de oboseală, somn, căldură etc.) Si: somnolență, (pfm) toropire¹ (1), torpoare (1). 2 Lâncezeală. 3 Visare. 4 Căldură mare Si: arșiță, zăpușeală.

toropeală² sf [At: DEX / Pl: ~eli / E: toropi² + -eală] (Reg) Bătaie zdravănă Si: (reg) toropire².

TOROPEÁLĂ, toropeli, s. f. 1. Stare de amorțeală, de buimăceală (premergătoare somnului); somnolență. ♦ Lâncezeală, apatie. ♦ Visare, reverie. 2. Căldură mare; arșiță, dogoare, zăpușeală. 3. (Reg.) Bătaie zdravănă. – Toropi + suf. -eală.

TOROPEÁLĂ, toropeli, s. f. I. 1. Stare de moleșeală, de buimăceală (premergătoare somnului); somnolență, aromeală. Încercase de trei ori să adoarmă și de trei ori se trezise din toropeală, înăbușindu-se, asudată, visînd urît. DUMITRIU, N. 132. Mă scufundasem iar în toropeala febrei și visului. SADOVEANU, A. L. 204. Așa, măi oameni, zise Miron liniștit, ca și cînd înjurătura argatului l-ar fi smuls dintr-o toropeală. REBREANU, R. I 145. 2. Visare, reverie. Și-n toropeala asta dulce, a noastre inemi amîndouă Se-ngemănau de duioșie, ca două lacrime de rouă. ANGHEL, Î. G. 31. Să mă trezească din toropeala sentimentală în care mă cufundasem. HOGAȘ, M. N. 184. Ceasuri întregi... rămînea în legănarea unui vis minunat, în această toropeală leneșă, adîncă. VLAHUȚĂ, O. A. 118. 3. Lîncezeală, apatie. Căzut într-o continuă toropeală, el viețuia totuși, dar numai în trecut. BART, E. 345. II. Căldură mare, arșiță, dogoare, zăpușeală. Toropeala din afară e copleșită de toropeala dinlăuntru. STANCU, D. 197.

TOROPEÁLĂ ~éli f. 1) Stare de moleșeală care precede somnul. 2) Căldură mare; arșiță. /a toropi + suf. ~eală

toropeală f. 1. amorțeală, letargie; 2. amețeală: toropeala beției.

toropeálă f., pl. elĭ (d. toropesc). Moleșeală și lene: toropeala îl cuprinse cînd dădu de căldura plăcută a odăiĭ și adormi.

toropeálă (moleșeală, căldură) s. f., g.-d. art. toropélii; pl. toropéli

toropeálă (moleșeală, căldură) s. f., g.-d. art. toropélii; pl. toropéli

toropeală, -peli.

TOROPEÁLĂ s. 1. v. amorțeală. 2. v. ațipire. 3. v. moleșeală. 4. v. caniculă.

TOROPEALĂ s. 1. amorțeală, toropire. (Îl cuprinsese o ~ de neînvins.) 2. ațipeală, ațipire, dormitare, moțăială, moțăire, moțăit, moțăitură, picoteală, picotire, piroteală, pirotire, somnolență, (rar) somnie, (reg.) picuială, pioceală, somnoreală, (Mold.) clipoceală, clipocire, (prin Munt.) pircoteală, pircotit, (înv.) somnoroșie. (Stare de ~.) 3. lîncezeală, lîncezire, moleșeală, moleșire, toropire, (franțuzism rar) torpoare, (Munt. și Olt.) tîromeală. (Ce e această ~ la voi?) 4. (MET.) arșiță, caniculă, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbințeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pîrjol, pojar, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pîclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.)