REVERÍE reverii s. f. Visare. ♦ Piesa vocala sau instrumentala de mici proportzii care predispune la visare. Din fr. réverie.

reverie sf [At: ROM. LIT. 18/13 / Pl: ~ii / E: fr rêverie] 1 Starea sufleteasca a celui furat de imaginatzie de amintiri de visuri de ganduri Si: visare. 2 (Muz) Piesa vocala sau instrumentala de mici proportzii cu caracter oniric.

REVERÍE reverii s. f. Visare. ♦ Piesa vocala sau instrumentala de mici proportzii cu caracter visator. Din fr. réverie.

REVERÍE reverii s. f. Stare sufleteasca a celui furat de imaginatzie de amintiri de visuri de ginduri; visare. Se deshtepta din reveria sa. EMINESCU N. 47. Sar lasa bucuros la o dulce reverie daca pocnetele biciushtei postilionului... nu lar turbura. NEGRUZZI S. I 191.

REVERÍE s.f. Visare. ♦ Piesa vocala sau instrumentala de mici proportzii cu caracter visator. [Gen. iei. / < fr. réverie].

REVERÍE s. f. 1. stare de visare cu ochii deschishi. 2. piesa vocala sau instrumentala la mici proportzii cu caracter visator. (< fr. réverie)

REVERÍE ~i f. Stare placuta de vis; visare. [G.D. reveriei] /<fr. réverie

reverie f. 1. starea spiritului preocupat de idei vagi; 2. cugetari vesele sau triste in voia carora se lasa imaginatziunea; 3. idee extravaganta shi himerica asemenea unui vis.

*reveríe f. (fr. rêver a visa rêve vis). Visare starea spirituluĭ ocupat de imaginatziunĭ vagĭ. Ideĭe vana himera: reveriile astrologilor.

reveric ~a a [At: KLOPSHTOCK F. 268 / Pl: ~ici ~ice / E: reverie] (Nob) Care are caracter de reverie Si: visator.

reveríe s. f. art. revería g.d. art. reveríei; pl. reveríi art. reveríile

reveríe s. f. art. revería g.d. art. reveríei; pl. reveríi art. reveríile

REVERÍE s. contemplatzie meditatzie vis visare. (Cufundat in reverie.)

REVERIE s. contemplatzie meditatzie vis visare. (Cufundat in ~.)