TINICHEÁ tinichele s. f. 1. Placa sau foaie subtzire de tabla de otzel avand diverse utilizari. ♦ (Depr.) Metal de calitate inferioara. ◊ Expr. A fi (sau a ramane a ajunge ori a lasa pe cineva) tinichea = a fi (sau a ramane a ajunge ori a lasa pe cineva) lipsit de orice bun material. 2. Cutie vas recipient facut din tabla. 3. (Depr.) Decoratzie medalie. 4. (Reg.) Scandura subtzire (de brad). Din tc. teneke.

tinichea sf [At: (a. 1761) ap. SHIO II₁ 360 / V: (inv) tenechea (reg) ~ndi~ ~nechea ~nti~ tirn~ / Pl: ~ele / E: tc teneke] 1 Foaie subtzire de otzel avand diverse intrebuintzari Si: tabla¹ (56) (reg) pleu (ivr) teranbleh. 2 (Reg; ie) A fi (sau a ramane a ajunge la sau a lasa pe cineva) ~ A fi (sau a ramane a ajunge a lasa pe cineva) lipsit de orice bun material. 3 (Pfm; ie) A ajunge la ~ A se imbata. 4 (Reg; ie) Ai pune (sau ai lega) (cuiva) ~ua de coada Ai cauza (cuiva) un prejudiciu moral care sal urmareasca mereu. 5 (Reg; ie) A fi (sau a umbla) cu ~ua (coada) dupa el A fi urmat indeaproape impotriva vointzei sale de catre o persoana care incomodeaza. 6 (Fam; dep) Metal de calitate inferioara. 7 (Pfm; fig; dep) Om de nimic. 8 Recipient facut din tinichea (1). 9 (Fam; dep) Decoratzie (1). 10 (Ivp) Scandura subtzire (de brad). 11 (Fam; dep) Bijuterie confectzionata dintrun metal nepretzios.

TINICHEÁ tinichele s. f. 1. Placa sau foaie subtzire de tabla de otzel avand diverse intrebuintzari. ♦ (Depr.) Metal de calitate inferioara. ◊ Expr. A fi (sau a ramane a ajunge ori a lasa pe cineva) tinichea = a fi (sau a ramane a ajunge ori a lasa pe cineva) lipsit de ori ce bun material. 2. Cutie vas recipient facut din tabla. 3. (Depr.) Decoratzie medalie. 4. (Reg.) Scandura subtzire (de brad). Din tc. teneke.

TINICHEÁ tinichele s. f. 1. Placa sau foaie subtzire de otzel avind diverse intrebuintzari; tabla. A avut o cutie mare de tinichea plina de tutun. SAHIA N. 76. Pe creasta casei do parte shi de alta scirtzie la fiece bataie de vint doua limbi de tinichea. DELAVRANCEA S. 3. Dasupra citorva trepte de piatra se afla usha cu doua canaturi de stejar captushite cu tinichele. ODOBESCU S. A. 131. ♦ (Depreciativ) Metal de calitate inferioara. Zimbea... aratindushi dintele cenushiu de tinichea. DUMITRIU N. 159. Automobilele lor de tinichea nu mai faceau doua parale peun ger de cinsprezece grade sub zero. C. PETRESCU A. 450. ◊ Expr. A fi a ramine (sau a lasa pe cineva) tinichea = a ramine (sau a lasa pe cineva) fara nici un ban. Eu am venit in Bucureshti cu ceva paralutze... tu zici k eshti tinichea de tot. CARAGIALE O. II 245. A ajunge la tinichea = a se imbata. Asha e omul: un ciocan inca unul shal treilea pina ajungi la tinichea. DELAVRANCEA S. 6. 2. Cutie vas recipient facut din tabla. Se nacajea sa toarne gaz dintro tinichea murdara intro canitza alba de faiantza. SADOVEANU O. V 131. Laptaresele stateau cinchite linga tinichelele pline shi intro tacere adinca ashteptau mushteriii. DUNAREANU CH. 76. Hangiul sapleca sub taraba sa ridice tinicheaua cu gaz. CARAGIALE O. I 362. 3. (Depreciativ) Decoratzie medalie. 4. (Regional) Scindura subtzire de obicei de brad. Un patul pe shase furci invalit cu tinichele de brad. La TDRG. (SHi in forma tenechea) Pretzul cherestelei variaza dupa felul ei... Tenechelile 7 pina la 10 fiorini suta. I. IONESCU M. 738. 5. (Popular) Zgarda de ciine. Varianta: tenecheá s. f.

TINICHEÁ ~éle f. 1) Foaie subtzire de metal folosita la acoperitul caselor shi la confectzionarea diferitelor obiecte; tabla. 2) pop. Obiect de calitate proasta confectzionat din metal. [Art. tinicheaua; G.D. tinichelei] /<turc. teneke

tinichea (tenechè) f. 1. tabla de fier spoita cu cositor: acoperish de tinichea; 2. urcior de tinichea: o tinichea cu apa; 3. scandurica de brad (subtzire k tinicheaua): canaturi captushite cu tinichele OD.; 4. pop. sgarda mai ales proasta (de tinichea): sa lege cainelui tinicheaua de gat; 5. fam. (shi ironic) decoratzie medalie: de acum sa vedetzi bontonuri shi tenechele Al. 6. fig. sarac lipit: trage pe dracul de coada adica de tinichea. [Mold; tenechè = turc. TENEKÈ].

tinicheá shi (nord) tenecheá f. pl. ele (turc. teneké ngr. tenekés bg. tenekiĭa). Tabla foaĭe de metal maĭ ales de fer spoita cu cositor saŭ nu intrebuintzata la acoperit casele la facut vase de bucatarie sh. a. Cana de tinichea de luat apa: bea apa din tinichea (V. ibric). Munt. Pop. Scindura suptzire de brad. Iron. Decoratziune medalie: a umbla dupa tinichele. A lega unuĭ cine tinicheaŭa de coada aĭ lega de coada un vas de tinichea de al caruĭ zgomot el se sperie shi fuge chelalaind pina ce se rupe sfoara. (Un obiceĭ salbatic). Adv. A raminea tinichea a raminea afif lefter fara nicĭ un ban.

tenechea sf vz tinichea

TENECHEÁ s. f. v. tinichea.

tenechè f. Mold. V. tinichea.

tenecheá V. tinichea.

tinicheá s. f. art. tinicheáua g.d. art. tinichélei; (obiecte) pl. tinichéle art. tinichélele

tinicheá s. f. art. tinicheáua g.d. art. tinichélei; pl. tinichéle

tinichea

tinichea chele.

TINICHEÁ s. v. tabla.

TINICHEÁ s. v. decoratzie medalie.

TINICHEA s. tabla (Transilv. shi Ban.) pleu.

tinichea s. v. DECORATZIE. MEDALIE.

tinicheá (éle) s. f. 1. Tabla. 2. (Fam.) Decoratzie medalie. 3. (Adv.) Lefter fara bani. Var. inv. tenechea. Mr. tiniché megl. tinichiie. Tc. teneke (Roesler 604; SHeineanu II 360; Lokotsch 2065; Ronzevalle 68) cf. ngr. τετεϰές; alb. bg. teneke sb. tenegjika. Der. tinicher s. m. (Trans. tinichigiu); tinichigiu s. m. (meseriash care lucreaza cu metale) din tc. tenekeci; tinichigerie (var. Trans. tinicherie) s. f. (atelierul tinichigiului).

tinichea tinichele s. f. (iron.) 1. insemn de grad al subofitzerilor din armata shi politzie 2. decoratzie