medalie sf [At: GOLESCU I. 120 / V: (reg) mid~ mita~ (Pl: mitalii) (ivr) ~aila (Pl: medaile) (inv; nob) medal (Pl: medaluri) sn / Pl: ~i (reg) ~iuri / E: it medaglia rs медаль cf fr médaille] 1 Piesa de metal in forma de moneda cu figuri shi inscriptzii batuta in memoria unei personalitatzi a unui eveniment insemnat sau acordata k distinctzie pentru merite deosebite Vz decoratzie. 2 (Ie) Reversul (sau rar intorsatura) ~i Alt aspect al unui lucru al unei probleme situatzii opus shi neplacut nefavorabil fatza de cel initzial. 3 (Imp) Decoratzie. 4 (Pex) Efigie a unei medalii.

MEDÁLIE medalii s. f. Piesa de metal asemanatoare cu o moneda gravata cu figuri shi inscriptzii facuta fie spre a marca amintirea unui eveniment fie spre a fi acordata k distinctzie pentru merite deosebite in diverse domenii de activitate pe cimpul de lupta etc. V. decoratzie. Medalia de aur «Secera shi Ciocanul» se poarta in permanentza. B. O. 1953 20. Uneori privirea i se cobora pe piept unde luceau cele trei medalii de vitejie shishi reamintea emotzia clipei cind a primito pe cea dintii. REBREANU P. S. 90. ◊ Medalia muncii = distinctzie in Republica Populara Romina conferita celor care se evidentziaza in mod deosebit in cimpul muncii. ◊ Expr. Reversul medaliei = partea neplacuta sau nefavorabila a unui lucru sau a unei situatzii.

MEDÁLIE s.f. Piesa de metal (k o moneda) facuta in amintirea unui eveniment sau spre a fi conferita k semn de distinctzie pentru merite exceptzionale. [Gen. iei. / < it. medaglia cf. fr. médaille].

MEDÁLIE s. f. piesa de metal in forma de moneda emisa in amintirea unui eveniment sau spre a fi conferita k semn de distinctzie pentru merite exceptzionale. (< it. medaglia)

MEDÁLIE ~i f. Piesa de metal in forma de moneda gravata cu figuri shi inscriptzii emisa k distinctzie sau pentru a marca anumite evenimente importante. ~ de aur. ~ de bronz. ◊ ~ comemorativa medalie in amintirea unui eveniment remarcabil sau in memoria unei personalitatzi ilustre. /<it. medaglia

medalie f. 1. bucata de metal batuta in onoarea unei persoane ilustre sau in amintirea unui eveniment important: medaliile Virtutea militara BeneMerenti Rasplata muncii shi Serviciul credincios; 2. recompensa data intr’un concurs dupa o expozitziune; reversul medaliei partea cea nefavorabila a persoanelor sau a lucrurilor. In timpul rasboiului AustroRoman din 1916 s’au creat doua medalii militare; Virtutea militara de razboiu rezervata excluziv gradelor inferioare shi Barbatzie shi Credintza cu spade incrucishate sub ramurile de laur conferita pentru fapte meritorii gradelor inferioare. V. ordin.

*medálie f. (fr. médaille d. it. medaglia d. metallo metal; sp. medalla pg. medalha). Bucata de metal de forma uneĭ monete batuta in onoarea uneĭ persoane saŭ in amintirea unuĭ eveniment shi care se da shi k decoratziune orĭ recompensa p. vitejie in razboĭ saŭ k distinctziune la studiŭ saŭ concursurĭ. Fig. Reversu saŭ dosu medaliiĭ partea grea urita defavorabila a unuĭ lucru saŭ defectele uneĭ persoane care in colo are calitatzĭ.

midalie sf vz medalie

mitalie sf vz medalie

medálie (lie) s. f. art. medália (lia) g.d. art. medáliei; pl. medálii art. medáliile (lii)

medálie s. f. (sil. lie) art. medália (sil. lia) g.d. art. medáliei; pl. medálii art. medáliile (sil. lii)

MEDÁLIE s. (depr.) tinichea. (A primit o ~.)

MEDÁLIE s. v. decoratzie.

MEDALIE s. (depr.) tinichea. (A primit o ~.)

medalie s. v. DECORATZIE.

medálie (medálii) s. f. Decoratzie. It. medaglia cf. fr. médaille. Der. medaliat adj. (premiat cu o medalie); medalion s. n. din fr. médaillon (mr. medal’ione din it. medaglione cf. Ruffini 103).