medalie sf [At: GOLESCU, Î. 120 / V: (reg) mid~, mita~ (Pl: mitălii), (îvr) ~ailă (Pl: medaile), (înv; nob) medal (Pl: medaluri) sn / Pl: ~ii, (reg) ~iuri / E: it medaglia, rs медаль cf fr médaille] 1 Piesă de metal în formă de monedă, cu figuri și inscripții, bătută în memoria unei personalități, a unui eveniment însemnat sau acordată ca distincție pentru merite deosebite Vz decorație. 2 (Îe) Reversul (sau, rar, întorsătura) ~i Alt aspect al unui lucru, al unei probleme, situații, opus și neplăcut, nefavorabil față de cel inițial. 3 (Imp) Decorație. 4 (Pex) Efigie a unei medalii.

MEDÁLIE, medalii, s. f. Piesă de metal asemănătoare cu o monedă gravată cu figuri și inscripții, făcută fie spre a marca amintirea unui eveniment, fie spre a fi acordată ca distincție pentru merite deosebite în diverse domenii de activitate, pe cîmpul de luptă etc. V. decorație. Medalia de aur «Secera și Ciocanul» se poartă în permanență. B. O. 1953, 20. Uneori privirea i se cobora pe piept unde luceau cele trei medalii de vitejie și-și reamintea emoția clipei cînd a primit-o pe cea dintîi. REBREANU, P. S. 90. ◊ Medalia muncii = distincție în Republica Populară Romînă, conferită celor care se evidențiază în mod deosebit în cîmpul muncii. ◊ Expr. Reversul medaliei = partea neplăcută sau nefavorabilă a unui lucru sau a unei situații.

MEDÁLIE s.f. Piesă de metal (ca o monedă) făcută în amintirea unui eveniment sau spre a fi conferită ca semn de distincție pentru merite excepționale. [Gen. -iei. / < it. medaglia, cf. fr. médaille].

MEDÁLIE s. f. piesă de metal, în formă de monedă, emisă în amintirea unui eveniment sau spre a fi conferită ca semn de distincție pentru merite excepționale. (< it. medaglia)

MEDÁLIE ~i f. Piesă de metal în formă de monedă, gravată cu figuri și inscripții, emisă ca distincție sau pentru a marca anumite evenimente importante. ~ de aur. ~ de bronz. ◊ ~ comemorativă medalie în amintirea unui eveniment remarcabil sau în memoria unei personalități ilustre. /<it. medaglia

medalie f. 1. bucată de metal bătută în onoarea unei persoane ilustre sau în amintirea unui eveniment important: medaliile Virtutea militară, Bene-Merenti, Răsplata muncii și Serviciul credincios; 2. recompensă dată într’un concurs, după o expozițiune; reversul medaliei, partea cea nefavorabilă a persoanelor sau a lucrurilor. În timpul răsboiului Austro-Român din 1916 s’au creat două medalii militare; Virtutea militară de războiu, rezervată excluziv gradelor inferioare și Bărbăție și Credință, cu spade încrucișate sub ramurile de laur, conferită pentru fapte meritorii gradelor inferioare. V. ordin.

*medálie f. (fr. médaille, d. it. medaglia, d. metallo, metal; sp. medalla, pg. medalha). Bucată de metal, de forma uneĭ monete, bătută în onoarea uneĭ persoane saŭ în amintirea unuĭ eveniment și care se dă și ca decorațiune orĭ recompensă p. vitejie în războĭ saŭ ca distincțiune la studiŭ saŭ concursurĭ. Fig. Reversu saŭ dosu medaliiĭ, partea grea, urîtă, defavorabilă a unuĭ lucru saŭ defectele uneĭ persoane care în colo are calitățĭ.

midalie sf vz medalie

mitalie sf vz medalie

medálie (-li-e) s. f., art. medália (-li-a), g.-d. art. medáliei; pl. medálii, art. medáliile (-li-i-)

medálie s. f. (sil. -li-e), art. medália (sil. -li-a), g.-d. art. medáliei; pl. medálii, art. medáliile (sil. -li-i-)

MEDÁLIE s. (depr.) tinichea. (A primit o ~.)

MEDÁLIE s. v. decorație.

MEDALIE s. (depr.) tinichea. (A primit o ~.)

medalie s. v. DECORAȚIE.

medálie (medálii), s. f. – Decorație. It. medaglia, cf. fr. médaille. – Der. medaliat, adj. (premiat cu o medalie); medalion, s. n., din fr. médaillon (mr. medal’ione, din it. medaglione, cf. Ruffini 103).