tihnit ~a [At: (a. 1691) GCR i 292/6 / V: (ivp) ticn~ / Pl: ~itzi ~e / E: tihni] 12 a av (Care este) linishtit Si: calm pashnic. 3 a Multzumit. 4 a Placut. 5 a (Inv; ilav) Pe ~e In linishte. 6 a (Inv; ial) Pe indelete.

TIHNÍT A tihnitzi te adj. (SHi in forma ticnit) Linishtit netulburat; lin pashnic. Era o zi tihnita shi lenesha de sarbatoare: salbataciuni aripate zburau putzine shi cu graba prin vazduh. SADOVEANU N. P. 205. Au inceput din nou viatza tihnita de mai inainte. STANOIU C. I. 70. Ma hotarii sa dorm shi eu in fundul ticnit al vizuinii mele. HOGASH M. N. 179. Cine na simtzit... nespusa fericire de a visa deshtept ceasuri intregi in dulcea shi tihnitai singuratate! VLAHUTZA O. A. 118. ◊ (Adverbial) Vorbesc tihnit; spun polojanii de pe cind umblau ei pribegi fugari de oaste. MIRONESCU S. A. 53. Urechiashi da silintze tihnit la loc sa shada. MACEDONSKI O. I 49. ♦ (Despre persoane) Calm potolit. Filip greoi shi tihnit se scormoni tushi dadu din cap. REBREANU R. I 234. Acest baiat tihnit shi atit de ginditor... avea ceva de artist cu figura lui palida cu zimbetul lui trist. VLAHUTZA O. A. 111. Variante: tignít a (MARIAN NU. 683 POPESCU B. III 119) ticnít a adj.

TIHNÍT ~ta (~tzi ~te) shi adverbial Care este linishtit; netulburat de nimic. ◊ A vorbi ~ a vorbi cu voce domoala. Viatza ~ta viatza lipsita de griji. /v. a tihni

tihnit a. lin neturburat: o vieatza tihnita.

tihnít a adj. Linishtit shi multzamit: vĭatza tihnita. SHi ticnit (Mold.) shi tignit (Trans.).

ticnit ~a a vz tihnit

TIGNÍT A adj. v. tihnit.

ticnít V. tihnit.

TIHNÍT adj. 1. v. linishtit. 2. v. comod. 3. v. cumpatat. 4. v. calm. 5. linishtit patriarhal. (Un orash ~.)

TIHNIT adj. 1. calm lin linishtit netulburat (fig.) senin (inv. fig.) seninos. (Viatza ~.) 2. comod linishtit ushor. (Duce un trai ~.) 3. ashezat chibzuit cumpatat echilibrat linishtit pashnic potolit. (A avut o tineretze ~.) 4. calm domol linishtit molcom netulburat pashnic potolit (inv.) paciuit (fig.) destins dulce. (O atmosfera ~.) 5. linishtit patriarhal. (Un orash ~.)