TIHNÍT A tihnitzi te adj. (SHi in forma ticnit) Linishtit netulburat; lin pashnic. Era o zi tihnita shi lenesha de sarbatoare: salbataciuni aripate zburau putzine shi cu graba prin vazduh. SADOVEANU N. P. 205. Au inceput din nou viatza tihnita de mai inainte. STANOIU C. I. 70. Ma hotarii sa dorm shi eu in fundul ticnit al vizuinii mele. HOGASH M. N. 179. Cine na simtzit... nespusa fericire de a visa deshtept ceasuri intregi in dulcea shi tihnitai singuratate! VLAHUTZA O. A. 118. ◊ (Adverbial) Vorbesc tihnit; spun polojanii de pe cind umblau ei pribegi fugari de oaste. MIRONESCU S. A. 53. Urechiashi da silintze tihnit la loc sa shada. MACEDONSKI O. I 49. ♦ (Despre persoane) Calm potolit. Filip greoi shi tihnit se scormoni tushi dadu din cap. REBREANU R. I 234. Acest baiat tihnit shi atit de ginditor... avea ceva de artist cu figura lui palida cu zimbetul lui trist. VLAHUTZA O. A. 111. Variante: tignít a (MARIAN NU. 683 POPESCU B. III 119) ticnít a adj.