TERMEN (1 2 3) termene s. n. (4 5 6 7 8) termeni s. m. 1. S. n. Data fixa la care potrivit unei invoieli unei decizii sau unei dispozitzii prealabile se executa o obligatzie (baneasca) sau se realizeaza ceva; soroc. ◊ Loc. adv. In (sau la) termen = la data fixata prevazuta. ♦ Conditzie clauza intrun tratat intrun acord. 2. S. n. Interval de timp stabilit dinainte in limita caruia trebuie sa se infaptuiasca sau sa se intample ceva. ◊ Loc. adv. In termen de... = in timp de... 3. S. n. (Inv.) Limita hotar sfarshit. 4. S. m. (in loc. shi expr.) In termen = care ishi face serviciul militar in conditziile prevazute de lege. A fi in termen = ashi face stagiul militar. 5. S. m. Cuvant; expresie. 6. S. m. Fig. (in expr.) A fi in termeni buni (sau rai) cu cineva = a fi in relatzii bune (sau rele) cu cineva. 7. S. m. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcatuiesc o progresie sau un raport. 8. S. m. Fiecare dintre cuvintele sau grupurile de cuvinte care au o acceptzie specifica unui anumit domeniu de activitate. Din lat. termen inis (cu unele sensuri dupa fr. terme).

termen [At: (a. 1776) IORGA S. D. XII 93 / V: (inv) tarmin (reg) ~min / Pl: ~e sn ~i sm / E: lat terminus termen fr terme] 1 sn Limita (in spatziu sau in timp) Si: sfarshit. 2 sn (Inv; ie) A pune (sau a da) ~ (unui lucru unei situatzii) A face sa inceteze Si: a termina (3). 3 sn Data fixa la care potrivit unei invoieli unei decizii sau unei dispozitzii prealabile se executa o obligatzie (baneasca) sau se realizeaza ceva Si: scadentza (pop) soroc. 4 sn (Ilav) In (sau la) ~ La data prevazuta. 5 sn (Ilav) ~n ~ de... In timp de... 6 sn (Inv; pex) Suma care trebuie achitata la o anumita data. 7 sn Interval de timp stabilit dinainte in limita caruia trebuie sa se infaptuiasca sau sa se intample ceva. 8 sn (Is) Soldat in ~ Soldat care executa serviciul militar. 9 sm Cuvant (1). 10 sm (Lpl) Ansamblu de cuvinte sau expresii alese pentru a comunica ceva. 11 sm (Lpl) Fel de a se exprima. 12 sm Fiecare dintre cuvintele sau grupurile de cuvinte care au o acceptzie specifica unui anumit domeniu de activitate. 13 sm (Fam; ie) Ashi masura ~i A vorbi alegandushi cuvintele cu prudentza pentrua nu supara pe cineva. 14 sm (Fam; ie) A vorbi (de cineva) in ~i buni (sau rai) A vorbi pe cineva de bine (sau de rau). 15 sm (Fam; ie) A fl in ~i buni (sau rai) (cu cineva) A fi in relatzii bune sau rele cu cineva. 16 sm Clauza intrun tratat intrun acord. 17 sm (Mat; is) ~i unui polinom Fiecare dintre monoamele unui polinom. 18 sm (Mat; is) i asemenea Monoame care au aceeashi parte literala. 19 sm (Mat; is) ~ liber Termenul unui polinom care nu contzine necunoscute. 2021 sm (Mat; ie) ~ al unei fractzii Numaratorul (sau numitorul) unei fractzii. 22 sm (Mat; is) ~i unei progresii Fiecare dintre cantitatzile care formeaza o progresie. 23 sm (Mat; is) ~i unui raport Fiecare dintre numerele care pun in evidentza rezultatul compararii a doua marimi. 24 sm (Log) Element primar de structura indivizibil al unui enuntz sau sistem logic. 25 sm Element in relatzie cu altul (sau altele). 26 sm (Fiz) ~ spectral Marime proportzionala cu energia oricareia dintre starile in care se poate afla un atom.

TÉRMEN (1 2 3) termene s. n. (4 5 6 7 8) termeni s. m. 1. S. n. Data fixa la care potrivit unei invoieli unei decizii sau unei dispozitzii prealabile se executa o obligatzie (baneasca) sau se realizeaza ceva; soroc. ◊ Loc. adv. In (sau la) termen = la data fixata prevazuta. ♦ Conditzie clauza intrun tratat intrun acord. 2. S. n. Interval de timp stabilit dinainte in limita caruia trebuie sa se infaptuiasca sau sa se intample ceva. ◊ Loc. adv. In termen de... = in timp de... 3. S. n. (Inv.) Limita hotar sfarshit. 4. S. m. (In loc. shi expr.) In termen = care ishi face serviciul militar in conditziile prevazute de legi. A fi in termen = ashi face stagiul militar. 5. S. m. Cuvant; expresie. 6. S. m. Fig. (In expr.) A fi in termeni buni (sau rai) cu cineva = a fi in relatzii bune (sau rele) cu cineva. 7. S. m. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcatuiesc o progresie sau un raport. 8. S. m. Fiecare dintre cuvintele care au o acceptzie specifica unui anumit domeniu de activitate. Din lat. termen inis (cu unele sensuri dupa fr. terme).

TÉRMEN² termene s. n. 1. Data fixa la care potrivit unei invoieli unei tranzactzii unei decizii sau unei dispozitzii prealabile se face o plata se executa o obligatzie se infaptuieshte sau se realizeaza ceva; soroc. Termen de plata. ◊ Loc. adv. In (sau la) termen = atunci cind trebuie; la timp. Numai de sar tzine croitoreasa de cuvint sa fie rochia gata in termen. C. PETRESCU I. II 213. 2. Interval sau perioada de timp stabilita dinainte in limita careia trebuie sa se infaptuiasca sau sa se intimple ceva. TZia trecut cica termenul de impotrivire. DUMITRIU N. 18. Mai dane un mic termen de zece mii de ani. ALEXANDRESCU P. 161. Iar trei zile demi trecea Termenul k semplinea Imparatul cami ieshea. TEODORESCU P. P. 671. ◊ Loc. adv. In termen de... = in timp de... Lucrare executata in termen de 10 zile. 3. (Invechit) Sfirshit limita hotar. Noi dar dupa toate aceste mizerii ce se par a nu mai avea termen declaram k nu sintem partizani a nici unei persoane. GHICA A. 766. Aceasta mishcare de perfectzie va avea oare un termen? Raul pieriva de tot din lume? BALCESCU O. II 10. 4. (In expr.) A fi in termen = ashi face stagiul militar. De ce nu teau facut sergent tata cind ai fost in termen? STANCU D. 214.

TÉRMEN s.n. 1. Data dinainte fixata pentru executarea unei platzi a unei obligatzii etc.; scadentza. 2. Interval de timp (dinainte stabilit) in limita caruia trebuie sa se infaptuiasca sa se intample ceva. [< fr. terme cf. lat. terminus].

TÉRMEN I. s. n. 1. data dinainte fixata pentru executarea unei platzi obligatzii etc.; scadentza. 2. interval de timp (dinainte stabilit) in limita caruia trebuie sa se infaptuiasca sa se intample ceva. 3. eveniment viitor shi sigur in ce priveshte producerea lui dar incert in ceea ce priveshte data la care se va produce. 4. (despre ostashi) in termen = in curs de satisfacere a serviciului militar. II. s. m. 1. cuvant vorba expresie. 2. fiecare dintre elementele unei comparatzii. 3. (mat.) fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele ce alcatuiesc o progresie sau un raport. 4. element primar al unui enuntz sau sistem logic. ♦ fiecare dintre cele trei elemente constitutive ale unui silogism. 5. (fiz.) termen spectral = marime proportzionala cu energia oricareia dintre starile in care se poate afla un atom. 6. (fig.; pl.) relatzie (buna sau rea) cu cineva. (< lat. termen dupa fr. terme)

TÉRMEN¹ ~e n. Limita fixata in timp printro dispozitzie sau printro invoiala la care urmeaza sa se execute ceva; soroc. ◊ In (sau la ) ~ la data fixata. In ~ in curs de satisfacere a serviciului militar. /<lat. termen ~inis fr. terme

termen n. 1. limita sfarshit: termenul vietzii; 2. timp fixat pentru plata: chiria se plateshte obishnuit in doua termene; 3. suma de platit la capatul unui termen: e dator trei termene.

térmen V. termin 1.

térmenlímita s. n. Ultimul termen ◊ „Patinatorii au termenelimita de evolutzie pe gheatza: o ora shi jumatate sau doua ore.” Cont. 22 I 71 p. 2. ◊ „De retzinut k nu exista un termenlimita de inscriere a dobanzii. Dimpotriva operatziunile de inscriere in librete sau de plata efectiva se fac oricand.” Sc. 10 VIII 75 p. 3. ◊ „Liderul organizatziei politicomilitare shiite «AMAL» N.B. a declarat ziarishtilor k nu este legat de un termenlimita in ceea ce priveshte problema ostaticilor [...]” R.l. 26 V 85 p. 6 (din termen + limita)

1) *términ n. pl. e (lat. términus hotar; it. términe fr. terme). Hotar sfirshit: terminu vĭetziĭ. Timp hotarit p. o actziune (de ex. o plata) soroc vadea diorie: a plati la termin. Suma de plata la termin: a fi dator un termin (de chirie). S. m. Cuvint propriŭ uneĭ shtiintze uneĭ meseriĭ: „carina” e un termin de marina. Pl. Cuvinte expresiunĭ mod de a vorbi: a te exprima in terminĭ urbanĭ. A fi in terminĭ bunĭ saŭ raĭ cu cineva a fi in relatziunĭ bune saŭ rele cu cineva. Log. Fiecare din elementele propozitziuniĭ comparatziuniĭ silogizmuluĭ. Alg. Fiecare din cantitatzile uneĭ expresiunĭ algebrice separate pin semnu + orĭ . Fals termen.

térmen² (data interval de timp) s. n. pl. térmene

térmen (data fixa interval de timp) s. n. pl. térmene

termen (subst.)

termen ne (iam acordat doua termene); ni (termeni tehnici).

+termenlimita s. n. pl. termenelimita

TÉRMEN s. 1. v. data. 2. v. scadentza. 3. interval perioada. (Un ~ de garantzie de 6 luni.) 4. v. clauza. 5. v. cuvant.

TÉRMEN s. v. cap capat final fine granitza hotar incheiere limita margine sfarshit.

TERMEN s. 1. data timp vreme zi (pop.) soroc (inv.) sorocire veleat. (La ~ hotarit...) 2. (FIN. EC.) scadentza (pop.) soroc (prin Ban.) roc (inv.) diorie vadea. (Politza a ajuns la ~.) 3. interval perioada. (Un ~ de garantzie de 6 luni.) 4. (JUR.) clauza conditzie dispozitzie prevedere punct stipulare stipulatzie (inv. shi pop.) tocmeala (inv.) shart. (~ al unui contract.) 5. (LINGV.) cuvint vorba (livr.) verb vocabula (pop.) zicere (reg.) boace (inv.) glas grai limba parola vorbire voroava. (Un ~ nou intrat in limba.)

termen s. v. CAP. CAPAT. FINAL. FINE. GRANITZA. HOTAR. INCHEIERE. LIMITA. MARGINE. SFIRSHIT.

térmen (ne) s. n. 1. Limita (in spatziu sau in timp). 2. Soroc scadentza. Var. mold. termin. Lat. termen cu sensurile din fr. terme. Der. termina vb. (a sfirshi a incheia); teminal adj. (final); terminatzi(un)e s. f. (finala); neterminat adj. (care nu a fost sfirshit).