TERMEN (1 2 3) termene s. n. (4 5 6 7 8) termeni s. m. 1. S. n. Data fixa la care potrivit unei invoieli unei decizii sau unei dispozitzii prealabile se executa o obligatzie (baneasca) sau se realizeaza ceva; soroc. ◊ Loc. adv. In (sau la) termen = la data fixata prevazuta. ♦ Conditzie clauza intrun tratat intrun acord. 2. S. n. Interval de timp stabilit dinainte in limita caruia trebuie sa se infaptuiasca sau sa se intample ceva. ◊ Loc. adv. In termen de... = in timp de... 3. S. n. (Inv.) Limita hotar sfarshit. 4. S. m. (in loc. shi expr.) In termen = care ishi face serviciul militar in conditziile prevazute de lege. A fi in termen = ashi face stagiul militar. 5. S. m. Cuvant; expresie. 6. S. m. Fig. (in expr.) A fi in termeni buni (sau rai) cu cineva = a fi in relatzii bune (sau rele) cu cineva. 7. S. m. (Mat.) Fiecare dintre monoamele unui polinom; fiecare dintre numerele care alcatuiesc o progresie sau un raport. 8. S. m. Fiecare dintre cuvintele sau grupurile de cuvinte care au o acceptzie specifica unui anumit domeniu de activitate. Din lat. termen inis (cu unele sensuri dupa fr. terme).