TÉRMEN² termene s. n. 1. Data fixa la care potrivit unei invoieli unei tranzactzii unei decizii sau unei dispozitzii prealabile se face o plata se executa o obligatzie se infaptuieshte sau se realizeaza ceva; soroc. Termen de plata. ◊ Loc. adv. In (sau la) termen = atunci cind trebuie; la timp. Numai de sar tzine croitoreasa de cuvint sa fie rochia gata in termen. C. PETRESCU I. II 213. 2. Interval sau perioada de timp stabilita dinainte in limita careia trebuie sa se infaptuiasca sau sa se intimple ceva. TZia trecut cica termenul de impotrivire. DUMITRIU N. 18. Mai dane un mic termen de zece mii de ani. ALEXANDRESCU P. 161. Iar trei zile demi trecea Termenul k semplinea Imparatul cami ieshea. TEODORESCU P. P. 671. ◊ Loc. adv. In termen de... = in timp de... Lucrare executata in termen de 10 zile. 3. (Invechit) Sfirshit limita hotar. Noi dar dupa toate aceste mizerii ce se par a nu mai avea termen declaram k nu sintem partizani a nici unei persoane. GHICA A. 766. Aceasta mishcare de perfectzie va avea oare un termen? Raul pieriva de tot din lume? BALCESCU O. II 10. 4. (In expr.) A fi in termen = ashi face stagiul militar. De ce nu teau facut sergent tata cind ai fost in termen? STANCU D. 214.