tema² sf [At: SADOVEANU O. XII 52 / Pl: ~me / E: fr !thèmes cf gr Θέμα] 1 (Rar) Diviziune a Imperiului Roman de Rasarit care a inlocuit provincia. 2 (Pex) TZara.

tema¹ sf [At: BUDAIDELEANU LEX. / Pl: ~me / E: ngr Θέμα lat thema ger Thema fr théme it tema] 1 Idee principala care este dezvoltata intro opera intro expunere Si: subiect (agm) tim (1). 2 Aspect al realitatzii care se reflecta intro opera artistica. 3 (Ilpp) Pe tema... In jurul problemei... 4 Unitate muzicala caracteristica reprezentand ideea de baza in dezvoltarea unei creatzii de proportzii mai mari Si: motiv. 5 (Muz; is) ~ cu variatziuni Compozitzie muzicala care consta in enuntzarea unei teme¹ (4) shi in valorificarea ei prin diferite transformari ulterioare. 6 Exercitziu scris dat shcolarilor studentzilor etc. pentru aplicarea cunoshtintzelor dobandite Si: (inv) tabla (21). 7 (Lin) Grupare de elemente din structura unui cuvant constituita din radacina impreuna cu eventualele sufixe sau prefixe shi caracterizata prin faptul k este comuna numai formelor unuia shi aceluiashi cuvant Si: (inv) tulpina¹ (16). 8 (Teh; is) ~ de proiectare Document care sta la baza executarii unui proiect de constructzie shi in care sunt indicate elementele impuse constructziei.

TÉMA teme s. f. 1. Aspect al realitatzii care se reflecta intro opera artistica; problema principala dezvoltata intro expunere; subiect. V. teza. Scene de pe front shi din spatele frontului unde actzioneaza partizanii iata temele bogate care inspira pictorii shi sculptorii sovietici. STANCU U.R.S.S. 58. Nu tema morala ori imorala face moralitatea ori imoralitatea productziunei artistice ci felul tratarii acestei teme de catre artist. GHEREA ST. CR. II 276. ◊ Loc. prep. Pe tema... = in jurul problemei... despre problema... Discutzii pe tema pregatirii profesionale. ♦ Motiv melodic dintro piesa muzicala. Cauta mult pina ce gasea tema principala. Dupa ce se fixa asupra temei principale lucra intreaga compozitzie... cu ushurintza. STANCU U.R.S.S. 88. Drumul Oltului prin lume e un cintec neintrerupt un lung poem simfonic caruia mereu i se adauga noi melodii shi teme. BOGZA C. O. 125. 2. Exercitziu scris dat shcolarilor pentru aplicarea cunoshtintzelor dobindite. Ne dete la regula de trei tema urmatoare. CREANGA A. 76. 3. Parte a unui cuvint constituita din radacina la care se adauga desinentzele sau sufixele. Toponimicele romineshti cu tema desn apartzin aproape in intregime unor ape curgatoare. IORDAN N. L. 87.

TÉMA s.f. 1. Subiect materie problema (principala) care urmeaza sa fie lamurita; ideea fundamentala care se dezvolta intro expunere intro opera literara etc. ♦ Grup de fenomene de aspecte ale vietzii materiale shi spirituale prezente in opera de arta. ♦ Motiv melodic al unei compozitzii muzicale care se compun variatziunile. 2. Subiect de compozitzie pentru shcolari. ♦ Lucrare (scrisa) pregatita de un shcolar. 3. (Gram.) Parte a unui cuvant alcatuita de radacina impreuna cu prefixele shi sufixele. [Cf. fr. thème it. tema lat. thema < gr. thema subiect].

TÉMA s. f. 1. subiect problema principala care se dezvolta intro expunere; aspect al vietzii care se reflecta intro opera artistica. 2. motiv melodic al unei compozitzii muzicale care se compun variatziunile. 3. lucrare scrisa data elevilor pentru aplicarea cunoshtintzelor. 4. (lingv.) parte a unui cuvant alcatuit din radacina (impreuna cu prefixele shi sufixele) comuna numai unuia shi aceluiashi cuvant. 5. (mil.) ~ tactica = plan stabilit pentru a servi k baza studiului teoretic sau practic cu sau fara trupe al unei operatzii de razboi. (< fr. thème lat. gr. thema it. tema)

TÉMA ~e f. 1) Idee fundamentala tratata intro lucrare (shtiintzifica artistica etc.). ~ actuala. 2) Fraza sau peisaj care formeaza desenul melodic sau ritmic al unei compozitzii muzicale; motiv. ~ cu variatzii. 3) Lucrare scrisa data spre executare (acasa) elevilor sau studentzilor. 4) lingv. Parte a cuvantului care pe langa radacina poate cuprinde sufixe sau prefixe shi este comuna formelor flexionare ale cuvantului. ~ nominala. ~ verbala. [G.D. temei] /<lat. ngr. thema fr. thême germ. Thema

tema f. 1. subiect de tratat materie de desvoltat: o tema interesanta; 2. ceeace se da shcolarilor sa traduca din limba lor intr’alta ce vor s’o invetze: tema greceasca; 3. gram. radicalul unei vorbe; 4. Muz. arie care se compun variatziuni.

*téma f. pl. e (vgr. théma lucru pus. V. anatema). Subĭect materie (de tratat de dezvoltat): a trata o tema ingrata. Traducere de shcoala din limba materna in alta: tema latina germana (V. versiune). Gram. Radacina unuĭ cuvint. Muz. Motiv care se compune o bucata de contrapunct orĭ de variatziunĭ.

téma s. f. g.d. art. témei; pl. téme

téma s. f. g.d. art. témei; pl. téme

TÉMA s. 1. chestiune lucru problema subiect (inv. shi reg.) prochimen (inv.) materie. (Multzimea shi diversitatea temelor discutate; sa trecem la tema care intereseaza.) 2. motiv. (Tema literara muzicala.) 3. lectzie (inv.) matima tabla. (SHia invatzat tema pentru maine.) 4. (LINGV.) (inv.) tulpina. (Tema unui cuvant.)

TEMA s. 1. chestiune lucru problema subiect (inv. shi reg.) prochimen (inv.) materie. (Multzimea shi diversitatea ~elor discutate; sa trecem la ~ care intereseaza.) 2. motiv. (~ literara.) 3. lectzie (inv.) matima tabla. (SHia invatzat ~ pentru miine.) 4. (LINGV.) (inv.) tulpina. (~ unui cuvint.)

téma s.f. 1. In limbile cu structura interna bogata a cuvintelor denumeshte secventza alcatuita din radacina shi un sufix numit „tematic” secventza care sta la baza crearii unui numar de forme din paradigma in timp ce pentru alte forme este selectata alta tema. 2. In terminologia GB^x in teoria rolurilor tematice denumeshte unul dintre rolurile atribuite de capul verbal. 3. In teoria functziilor pragmatice (vezi functzie) denumeshte una dintre cele doua functzii pragmatice ale unui enuntz; 4. In teoria textului tema frazei (SHcoala de la Praga) k unitate lingvistica neaccentuata in fraza (N.Chomsky).

téma s.f. 1. In limbile cu structura interna bogata a cuvintelor denumeshte secventza alcatuita din radacina shi un sufix numit „tematic” secventza care sta la baza crearii unui numar de forme din paradigma in timp ce pentru alte forme este selectata alta tema. 2. In terminologia GB^x in teoria rolurilor tematice denumeshte unul dintre rolurile atribuite de capul verbal. 3. In teoria functziilor pragmatice (vezi functzie) denumeshte una dintre cele doua functzii pragmatice ale unui enuntz; 4. In teoria textului tema frazei (SHcoala de la Praga) k unitate lingvistica neaccentuata in fraza (N. Chomsky).

tema (fr. thème; germ. Thema; engl. theme; it. tema) ideea muzicala integral expusa cu sens de sine statator. Particularitatzile expresive shi structurale ale t. depind de particularitatzile stilului* shi ale formei* muzicale in care se incadreaza shi implicit de specificul travaliului (v. dezvoltare) la care urmeaza sa fie supusa. Astfel t. de fuga* ale carei dimensiuni oscileaza intre un motiv* shi o perioada (1) este adecvata tratarii prin modalitatzi preponderent contrapunctice (augmentare* shi diminuare* ritmica inversare* recurentza etc.); temele sonatei* acoperind fiecare aprox. o perioada sunt construite pe de o parte in functzie de opozitzia care se instituie intre ele iar pe de alta parte in functzie de operatziile dezvoltatoare la care urmeaza sa fie supuse; t. ciclului variatzional (sau a temei cu variatziuni) se distinge prin capacitatea de a suporta un amplu travaliu variatzional; t. (sau temele) rondo*ului depashind in general lungimea unei fraze* au structuri relativ mai simple shi adopta un ton relaxat destins. T. cu variatziuni gen (I 2) (de ex. in cadrul sonatei); se distinge prin capacitatea de a suporta un amplu travaliu variatzional [v. variatzie (1)]. Avand k punct de plecare o t. proprie shi cu precadere una preluata din creatzia altor compozitori (sau din cea anonima inclusiv folclorica) variatziunile modifica treptat t. prin procedee ornamentale* shi figurative* contururile acesteia ramanand recognoscibile data fiind pastrarea unor piloni melodici shi mai ales armonici. Tonalitatea (2) ramane pe parcursul variatziilor cea de baza singura abatere permisa fiind (in cazul unei t. majore*) o temporara inscriere a uneia dintre variatzii in omonima* minora*. Sunt mai rare cazurile in care in cadrul t. cu variatziuni de tip „ornamental” se apeleaza shi la procedee contrapunctice* de felul acelora intalnite in passacaglie* sau in ciacona*; uneori ciclul poate sfarshi (k la Beethoven Brahms Reger) printro fuga*. Cand ciclul este mai evoluat se disting subcicluri marcate de revenirea periodica a t. (la randui mai mult sau mai putzin modificata).

TÉMA s. f. (cf. fr. thème. it. tema lat. thema gr. thema „subiect”): parte a unui cuvant alcatuita din radacina acestuia + prefixul shi sufixul cu care este format comuna tuturor formelor flexionare ale cuvantului. ◊ ~ lexicála: t. comuna intregii flexiuni a unui cuvant caracterizata prin prezentza unor afixe (prefixe shi sufixe) cu valoare exclusiv lexicala (de elemente care contribuie la formarea unor cuvinte noi). Din acest punct de vedere unele t. lexicale pornesc de la substantive shi adjective shi in acest caz se numesc t. lexicale nominale k de exemplu: substantivele copilitza (< copil + itza) shi bunatate (< bun + atate) verbele infrumusetza (< in + frumusetze + a) shi inroshi (< in + roshu + i) sunt formate de la t. lexicale nominale altele insa pornesc de la verbe shi in acest caz se numesc t. lexicale verbale k de exemplu: substantivele scuturatura (< scutura + atura) shi prefacatorie (< preface + ator + ie) sunt formate de la t. lexicale verbale. ◊ ~ flexionára: t. specifica unei singure forme sau unui grup de forme ale unei partzi de vorbire k de exemplu tacea (t. flexionara a imperfectului) tacu (t. perfectului simplu) iar tacuse (t. mai mult k perfectului) valabile pentru toate persoanele shi numerele la aceste timpuri (la ele se adauga desinentzele de persoana shi de numar).

TEMA (< fr. thème < lat. thema < gr. thema subiect) Fenomenele aspectele vietzii materiale adica situatziile motivele locurile obiceiurile reflectate intro opera literara sau artistica in genere shi care converg spre un sens unic. Din gruparea tematica a realitatzii prin diferite interpretari shi combinatzii au izvorit temele majore ale literaturii shi ale artei: dragostea ura parvenitismul arivismul lupta pentru libertatea natzionala shi sociala lupta pentru construirea socialismului sh.a. Marile opere ale literaturii shi artei au izvorit din aceste teme majore printro tratare originala in functzie de conditziile istorice concrete precum shi in functzie de personalitatea artistica a creatorilor. Uneori temele se disting shi in functzie de tipul de erou in jurul caruia se polarizeaza opera. In critica tema constituie un element important de cercetare iar in literatura comparata studiul evolutziei tematicii in literatura diferitelor popoare formeaza obiectul unei discipline anume tematologia.

TEMA DE ZBOR exercitziu care trebuie executat fara abatere de la metodologia de pregatire pentru a nu periclita securitatea zborului. In functzie de gradul de pregatire al pilotului sau al parashutistului nivelul temei de zbor devine mai complex.