TÉMA teme s. f. 1. Aspect al realitatzii care se reflecta intro opera artistica; problema principala dezvoltata intro expunere; subiect. V. teza. Scene de pe front shi din spatele frontului unde actzioneaza partizanii iata temele bogate care inspira pictorii shi sculptorii sovietici. STANCU U.R.S.S. 58. Nu tema morala ori imorala face moralitatea ori imoralitatea productziunei artistice ci felul tratarii acestei teme de catre artist. GHEREA ST. CR. II 276. ◊ Loc. prep. Pe tema... = in jurul problemei... despre problema... Discutzii pe tema pregatirii profesionale. ♦ Motiv melodic dintro piesa muzicala. Cauta mult pina ce gasea tema principala. Dupa ce se fixa asupra temei principale lucra intreaga compozitzie... cu ushurintza. STANCU U.R.S.S. 88. Drumul Oltului prin lume e un cintec neintrerupt un lung poem simfonic caruia mereu i se adauga noi melodii shi teme. BOGZA C. O. 125. 2. Exercitziu scris dat shcolarilor pentru aplicarea cunoshtintzelor dobindite. Ne dete la regula de trei tema urmatoare. CREANGA A. 76. 3. Parte a unui cuvint constituita din radacina la care se adauga desinentzele sau sufixele. Toponimicele romineshti cu tema desn apartzin aproape in intregime unor ape curgatoare. IORDAN N. L. 87.