téma s.f. 1. In limbile cu structura interna bogata a cuvintelor denumeshte secventza alcatuita din radacina shi un sufix numit „tematic” secventza care sta la baza crearii unui numar de forme din paradigma in timp ce pentru alte forme este selectata alta tema. 2. In terminologia GB^x in teoria rolurilor tematice denumeshte unul dintre rolurile atribuite de capul verbal. 3. In teoria functziilor pragmatice (vezi functzie) denumeshte una dintre cele doua functzii pragmatice ale unui enuntz; 4. In teoria textului tema frazei (SHcoala de la Praga) k unitate lingvistica neaccentuata in fraza (N.Chomsky).