TÁRTOR tartori s. m. Capetenia dracilor; p. gener. drac. ♦ Fig. Conducatorul unei tagme al unui grup care conduce cu severitate despotic. ♦ Fig. Om fara scrupule care ishi impune vointza care terorizeaza care comite fapte reprobabile. Cf. tartar².

tartor sm [At: BIBLIA (1688) 381²/13 / V: (reg) tant~ ~tar ~tar ~e ~tur / Pl: ~i / E: tartar²] 1 Capetenia dracilor Si: scaraotzchi. 2 (Pex) Drac (1). 3 (Pfm; fig) Conducator al unei tagme al unui grup care conduce cu asprime Si: dictator. 4 (Pfm; fig) Persoana fara scrupule. 5 (Pfm; fig) Capul rautatzilor.

TÁRTOR tartori s. m. Capetenia dracilor; p. gener. drac. ♦ Fig. Conducatorul unei tagme al unui grup care conduce cu asprime despotic. ♦ Fig. Om fara scrupule care ishi impune vointza care terorizeaza care comite fapte reprobabile. Cf. tartar².

TÁRTOR tartori s. m. Capetenia dracilor drac. Trupul il ia pamintul shi sufletul il ia tartorul. CALINESCU E. O. II 295. Era adunata acolo toata liota diavolilor cu tartorul lor. I. CR. I 77. ◊ (Cu sens atenuat) Mai tartorule nu minca haram shi spune drept tu eshti Gerila. CREANGA P. 240. ♦ Conducatorul unei tagme unui grup (v. shef); (in special) cel care conduce cu asprime cu teroare. Se inshelau insa shi tartorii mai mari shi tartorii mai mici inchipuindushi k muncitorii vor mai suferi exploatarea shi umilintza. PAS Z. IV 52. Capitanul Costache Chehaia chiorul marele tartor al dorobantzimii. C. PETRESCU A. R. 7. Era pacolo shi tartorul zeilor pre nume Joe. ISPIRESCU U. 6. ♦ Om fara scrupul care ishi impune vointza care terorizeaza. Tartor in Prundeni era Codirla omul lui Grigoriu. PAS L. I 305. Varianta: (invechit) tártar s. m.

TÁRTOR tartori s. m. Capetenia dracilor; drac. ♦ Fig. Conducatorul unei tagme al unui grup care conduce cu asprime. ♦ Fig. Om fara scrupule care ishi impune vointza care terorizeaza. V. tartar.

TÁRTOR ~i m. 1) rel. Capetenie a dracilor. 2) fig. Conducator despotic al unei gashti. 3) fig. Individ lipsit de scrupule care comite fapte reprobabile recurgand la teroare. /Din tartar

tartor n. 1. capetenia dracilor: mai ingadueshte putzin tartorule! CR. 2. drac demon: dihorul k un tartor te mushca inveninat ISP.; 3. mai marele: tartorul zeilor pe nume Joie ISP.; 4. om rau afurisit. [Vechiurom. tartar iad «aceia totzi se duc in focul nestins... shi in tartar» Cugetari in ora mortzii cam 1550 [= lat. TARTARUS numele infernului shi al zeului infernal Pluton (printrun intermediar grecoslavon); cf in privintza sensului it. Orco uriash antropofag; (din lat. ORCUS sinonim CU TARTARUS)].

tártor V. tartar.

tartar³ sm vz tartor

TÁRTAR¹ s. m. v. tartor.

tártar m. (vsl. tartarŭ d. vgr. tártaros de unde shi lat. tártarus ĭadu). Est. Fam. Maĭmarele dracilor drac (in general). SHef capitan: tu eshtĭ tartaru rautatzilor. Iron. Jidan. In vest tártor.

tártor s. m. pl. tártori

tártor s. m. pl. tártori

TÁRTOR s. 1. v. satana. 2. v. drac.

TARTOR s. 1. lucifer satana (art.) scaraotzchi (pop.) sarsaila vatafu (art.) mamonul dracilor michidutza cel batrin (reg.) sarsaor. (~ e capetenia dracilor.) 2. aghiutza demon diavol drac incornoratul (art.) naiba (art.) necuratul (art.) satana (livr.) belzebut (rar) scaraotzchi (pop. shi fam.) michidutza nichipercea (art.) pirlea (art.) sarsaila (pop.) faraon idol impelitzatul (art.) mititelul (art.) nefirtatul (art.) nevoia (art.) pirdalnicul (art.) procletul (art.) pustiul (art.) vicleanul (art.) celdepecomoara celdinbalta ducasepepustii ucigalcrucea ucigaltoak (inv. shi reg.) mamon sacretul (art.) sotea (art.) (reg.) hidache napustul (art.) spurc spurcat sheitan shotca ucigan (Transilv. Ban. shi Maram.) beda (Mold. shi Bucov.) benga (art.) (prin Bucov.) carcandila (Transilv. shi Mold.) mutul (art.) (prin Mold. shi Bucov.) pocnetul (art.) (prin Olt.) sarsan (prin Mold.) scaloi (prin Bucov.) shlactrafu (art.) (inv.) impiedicatorul (art.) nepriitorul (art.) (eufemistic) pacatul (art.) (eufemistic) pacatul (art.)

tártor (ri) s. m. 1. SHeful demonilor shi al duhurilor rele in general. 2. Demon. 3. Instigator autor protagonist al unor fapte rele. Var. inv. shi Mold. tartar. Gr. τάρταρος (Murnu 55) partzial prin intermediul sl. tartarŭ. Modificarea vocabulismului pare a se datora unei analogii cu martor (ar trebui sa se porneasca de la *tartar caci tartar reprezinta pronuntzia mold.). Der. tartoritza s. f. (diavolitza; autoarea unei fapte rele). Tartacot s. m. (spiridush pitic shi rau in basme) poate fi shi el o deformare a lui tartar k cea din tatar cf. tatarca „tataroaica”. Bg. tartor care Conev 107 il da drept etimon al rom. ar putea proveni din rom.

tartor tartori s. m. 1. om fara scrupule care ishi impune vointza / care terorizeaza / care comite fapte reprobabile 2. persoana cu puteri discretzionare intro societate / intro intreprindere etc.