TÁRTOR tartori s. m. Capetenia dracilor drac. Trupul il ia pamintul shi sufletul il ia tartorul. CALINESCU E. O. II 295. Era adunata acolo toata liota diavolilor cu tartorul lor. I. CR. I 77. ◊ (Cu sens atenuat) Mai tartorule nu minca haram shi spune drept tu eshti Gerila. CREANGA P. 240. ♦ Conducatorul unei tagme unui grup (v. shef); (in special) cel care conduce cu asprime cu teroare. Se inshelau insa shi tartorii mai mari shi tartorii mai mici inchipuindushi k muncitorii vor mai suferi exploatarea shi umilintza. PAS Z. IV 52. Capitanul Costache Chehaia chiorul marele tartor al dorobantzimii. C. PETRESCU A. R. 7. Era pacolo shi tartorul zeilor pre nume Joe. ISPIRESCU U. 6. ♦ Om fara scrupul care ishi impune vointza care terorizeaza. Tartor in Prundeni era Codirla omul lui Grigoriu. PAS L. I 305. Varianta: (invechit) tártar s. m.