TÁRGA targi s. f. 1. Pat portativ cu care se transporta ranitzii shi bolnavii; mica platforma portativa de scanduri de nuiele etc. care serveshte la caratul diferitelor materiale. ♦ Spec. (Rar) Tamar. 2. (In expr.) A trage targa pe uscat = a fi stramtorat baneshte a o scoate greu la capat; a trage matza de coada. Cf. bg. targa.

targa sf [At: ANON. CAR. / Pl: targi (reg) ~rge / E: ger Trage cf it targa] 1 Pat portativ format dintro panza sau plasa metalica fixata pe doua bare de lemn paralele cu care se transporta ranitzii sau bolnavii Si: (reg) paranga troagar² (1). 2 (Reg; pan) SHortz lung in diferite culori purtat de satence in locul catrintzei din spate. 3 (Reg; pan) Fiecare dintre cele doua shortzuri tzesute sau brodate cu flori care fac parte din costumul popular femeiesc Si: tragla (2). 4 Mica platforma portativa de scanduri de nuiele etc. cu care se cara unele materiale Si: (reg) tragla (9). 5 (Rar; spc) Samar folosit la transportul caramizilor pe schele Si: tamar¹. 6 (Reg) Cei doi drugi de lemn care se transporta fanul cu bratzele de catre doi oameni. 7 (Reg) Cantitate de fan transportata pe o targa (6). 8 (Reg) Gramada de paie shi de pleava carata cu tarshul de la treieratoare. 9 (Inv) Cosh³ folosit la carat peshtele. 10 (Trs; Ban) Cosh³ (1). 11 (Ban) Impletitura de nuiele sau scanduri puse deasupra loitrelor carului atunci cand se transporta porumbul. 12 (Reg) Codirla (2). 13 (Reg) Cele doua scanduri care formeaza fundul carutzei. 14 (Reg) Cosh³ pentru fum (la casa) impletit din nuiele. 15 (Reg) Coshar pentru porumb. 16 (Reg) Iesle in care se da de mancare oilor. 17 (Reg) Cele doua prajini legate la capete shi puse peste varful claii de fan pentru al apara de vant. 18 (Reg) Capra pentru shindrilit Si: tragla (3). 19 (Reg) Unealta de plugarie nedefinita mai indeaproape. 20 (Ie) A trage ~ga pe uscat A o duce greu din punct de vedere material.

TÁRGA targi s. f. 1. Pat portativ cu care se transporta ranitzi shi bolnavi; mica platforma portativa de scanduri de nuiele etc. care serveshte la caratul diferitelor materiale. ♦ (Rar) Tamar. 2. (In expr.) A trage targa pe uscat = a fi stramtorat baneshte a o scoate greu la capat; a trage matza de coada. Cf. bg. targa.

TÁRGA targi s. f. 1. Pat portativ cu care se transporta ranitzii shi bolnavii. Eram in vagoane speciale in targi lungi pentru dormit. CAMIL PETRESCU U. N. 416. Il ridicara pe mini shil dusera peo targa. MIRONESCU S. A. 36. De la capitania portului sosira doi oameni cu targa ashezara mortul inlauntru il invelira cu o pinza alba. DUNAREANU CH. 52. 2. Mica platforma portativa de scinduri de nuiele etc. care serveshte la caratul diferitelor materiale. ♦ (Rar) Samar folosit la shantiere pentru caratul caramizilor pe schele. Trebuie k mereu neamul nostru sa umble cu targa in spate shi sashi cishtige piinea cu mistria. PAS Z. I 252. 3. Cosh folosit la caratul peshtelui. La piatza peshtele se scoate dintrinsele incetul cu incetul descarcinduse cu targile (impletite din curpene de vitza cu 2 minere de lemn). ANTIPA P. 717. 4. (In expr. A trage targa pe uscat = a fi strimtorat baneshte a o scoate cu greu la capat; a trage mitza de coada. Pina prin postul mare uneori de bine de rau se mai tragea targa pe uscat. PAS Z. I 131.

TÁRGA targi f. 1) Pat portativ constand dintro panza tare bine intinsa shi fixata pe doua bare paralele de lemn sau de metal folosit pentru transportul bolnavilor shi al ranitzilor; brancarda. 2) Mica platforma portativa de nuiele folosita pentru caratul greutatzilor la o distantza mica. ◊ A trage ~a pe uscat a fi in criza pecuniara; a avea greutatzi de ordin material. [G.D. targii] /<germ. Trage

targa f. 1. roaba cu care se cara paiele sau pleava dintr’o arie; 2. pat purtaretz; 3. patashca. [Nemtz. TRAGE printrún intermediar sasesc].

tárga f. pl. targĭ (pe cale saseasca d. germ. trage targa de unde shi bg. targa nsl. traglje pol. tragi ung. taraglya. V. tragla tzarga taraboantza). Un fel de pat portativ cu picĭoare saŭ fara picĭoare carel duc doĭ oamenĭ transportind lucrurĭ maĭ grele mortzĭ shi ranitzĭ. Scindura c’o policĭoara de carat caramizĭ la binale. A tiri targa pe uscat (Munt.) a tiri sania pe uscat (pin confuziune cu traga) adica „a trage mitza de coada a indura mizerie”.

tárga s. f. g.d. art. tắrgii; pl. targi

tárga s. f. g.d. art. targii; pl. targi

TÁRGA s. 1. v. brancarda. 2. (Mold. shi Bucov.) patashca (Transilv.) paranga shiregla. (~ pentru transportat materiale.)

TÁRGA s. v. codarla cosh fund nasalie paner tamar.

TARGA s. 1. (MED.) brancarda (Mold.) patashca. (~ pentru transportat ranitzii.) 2. (Mold. shi Bucov.) patashca (Transilv.) paringa shiregla. (~ pentru transportat materiale.)

targa s. v. CODIRLA. COSH. FUND. NASALIE. PANER. TAMAR.

tárga (tắrgi) s. f. Pat brancarda nasalie. Origine incerta. Se considera in general drept der. din germ. Trage prin intermediul pol. tragi „tomberon” slov. traglje „targa” mag. taraglya (Cihac II 402; Philippide Principii 141; Tiktin; Candrea); dar aceasta ipoteza prezinta dificultatzi fonetice. Este posibil it. targa „scut mare” fiind scutul singur sau sustzinut de doua lemne sau lanci forma cea mai simpla a targii vechi. Der. din gr. *τάργη in loc de ταράγνη (Diculescu Elementele 469) sau din lat. tragŭla (Giulgea Dacor. II 820) este shi mai dificila.

a trage targa pe uscat expr. a fi stramtorat material a o scoate greu la capat.