tárga f. pl. targĭ (pe cale saseasca d. germ. trage targa de unde shi bg. targa nsl. traglje pol. tragi ung. taraglya. V. tragla tzarga taraboantza). Un fel de pat portativ cu picĭoare saŭ fara picĭoare carel duc doĭ oamenĭ transportind lucrurĭ maĭ grele mortzĭ shi ranitzĭ. Scindura c’o policĭoara de carat caramizĭ la binale. A tiri targa pe uscat (Munt.) a tiri sania pe uscat (pin confuziune cu traga) adica „a trage mitza de coada a indura mizerie”.