TÁRGA targi s. f. 1. Pat portativ cu care se transporta ranitzii shi bolnavii. Eram in vagoane speciale in targi lungi pentru dormit. CAMIL PETRESCU U. N. 416. Il ridicara pe mini shil dusera peo targa. MIRONESCU S. A. 36. De la capitania portului sosira doi oameni cu targa ashezara mortul inlauntru il invelira cu o pinza alba. DUNAREANU CH. 52. 2. Mica platforma portativa de scinduri de nuiele etc. care serveshte la caratul diferitelor materiale. ♦ (Rar) Samar folosit la shantiere pentru caratul caramizilor pe schele. Trebuie k mereu neamul nostru sa umble cu targa in spate shi sashi cishtige piinea cu mistria. PAS Z. I 252. 3. Cosh folosit la caratul peshtelui. La piatza peshtele se scoate dintrinsele incetul cu incetul descarcinduse cu targile (impletite din curpene de vitza cu 2 minere de lemn). ANTIPA P. 717. 4. (In expr. A trage targa pe uscat = a fi strimtorat baneshte a o scoate cu greu la capat; a trage mitza de coada. Pina prin postul mare uneori de bine de rau se mai tragea targa pe uscat. PAS Z. I 131.