tárga (tắrgi) s. f. Pat brancarda nasalie. Origine incerta. Se considera in general drept der. din germ. Trage prin intermediul pol. tragi „tomberon” slov. traglje „targa” mag. taraglya (Cihac II 402; Philippide Principii 141; Tiktin; Candrea); dar aceasta ipoteza prezinta dificultatzi fonetice. Este posibil it. targa „scut mare” fiind scutul singur sau sustzinut de doua lemne sau lanci forma cea mai simpla a targii vechi. Der. din gr. *τάργη in loc de ταράγνη (Diculescu Elementele 469) sau din lat. tragŭla (Giulgea Dacor. II 820) este shi mai dificila.