10 definiții pentru tanău
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tanău1 sm, a [At: MIRONESCU, S. 621 / V: (reg) tăn~ / Pl: ~ăi / E: nct] (Reg) 1-2 (Om) prost.
tanău2 sm [At: ANON. CAR. / V: (reg) tal~, tăln~, tăn~ / Pl: ~ăi / E: mg tanu] (Trs) Martor (la judecată).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TANẮU, -ÁIE, tanăi, adj. (Regional) Prost, tont, nătărău. Se descoperi încă un om mușcat: pîndarul de la poarta țarinei, un biet sărac, cam gușat și cam tanău. SADOVEANU, O. VIII 111. Celui prost: tanău, tont. ȘEZ. II 75. ◊ (Substantivat) Tanău – om care pricepe greu. ȘEZ. XIX 13.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TANẮU, -ÁIE, tanăi, adj. (Reg., adesea substantivat) Prost, tont.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
TANĂU s.m. (Ban., Criș.) Martor (la judecată). Pîreaște fratele său și-și vinde vecinul său cu hămișagul și cu tănăi minciunoși. C 1692, 507r. Viniră cu doi tanăi strîmbi. MISC. SEC. XVII, 18r. Tĕnĕu. AC, 374; cf. MISC. SEC. XVII, 50r. Etimologie: magh. tanú.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tanắŭ și tănắŭ adj. m. (ung.). Mold. Fam. Prost, dobitoc. V. tălălăŭ și nătărăŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TANĂU adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TANĂU s. v. martor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tanău adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tanău s. v. MARTOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A114) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
tanău, tanaieadjectiv
-
- Se descoperi încă un om mușcat: pîndarul de la poarta țarinei, un biet sărac, cam gușat și cam tanău. SADOVEANU, O. VIII 111. DLRLC
- Celui prost: tanău, tont. ȘEZ. II 75. DLRLC
- Tanău – om care pricepe greu. ȘEZ. XIX 13. DLRLC
-