Definiția cu ID-ul 931810:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TANẮU, -ÁIE, tanăi, adj. (Regional) Prost, tont, nătărău. Se descoperi încă un om mușcat: pîndarul de la poarta țarinei, un biet sărac, cam gușat și cam tanău. SADOVEANU, O. VIII 111. Celui prost: tanău, tont. ȘEZ. II 75. ◊ (Substantivat) Tanău – om care pricepe greu. ȘEZ. XIX 13.