TAMPÍ tampesc vb. IV. Refl. shi tranz. 1. Ashi pierde sau a face sashi piarda inteligentza a deveni sau a face sa devina tampit; a (se) prosti. 2. (Inv. shi reg.) A (se) toci a (se) shtirbi. Din tamp.

tampi [At: DOSOFTEI V. S. septembrie 1477 / V: (reg) tinchi / Pzi: ~pesc / E: tamp⁴] 12 vtr (Irg) A (se) toci prin intrebuintzare frecare lovire etc. Si: a (se) roade (pop) a {se) shtirbi. 3 vr (Inv; d. ochi) A nu mai vedea bine. 4 vr (Inv; d. vedere) A slabi. 5 vtf (Inv; c. i. ochii) A face sa nu mai vada bine. 6 vt (Inv; fig) A invinge. 7 vi (Mol; if tinchi) A inceta. 89 vtr A face sashi piarda sau ashi pierde inteligentza Si: (pop) a (se) nauci (inv) a {se) neghiobi (reg) a {se) prosti a {se) tantavi (2). 10 vt (Pfm; fig) A impresiona.

TAMPÍ tampesc vb. IV. Refl. shi tranz. 1. Ashi pierde sau a face sashi piarda inteligentza a deveni sau a face sa devina tampit; a (se) prosti. 2. (Reg.) A deveni sau a face sa devina tamp (2); a (se) toci a (se) shtirbi. Din tamp.

A TAMPÍ ~ésc tranz. A face sa se tampeasca. /Din tamp

A SE TAMPÍ ma ~ésc intranz. 1) (despre persoane) Ashi pierde inteligentza; a deveni tamp; a se nauci; a se prosti. 2) reg. (despre instrumente cu varf sau cu taish) A deveni mai putzin ascutzit; a se toci. 3) fig. rar (despre fenomene ale naturii) A pierde din intensitate; a se domoli; a se potoli; a se ogoi; a se tempera; a modera; a se linishti. /Din tamp

tampì v. 1. a toci: sa incep a mai tampi condeiul NEGR.; 2. fig. a idiotiza: l’am tampit cu atata bataie; 3. fig. a slabi: patimile se tampesc NEGR. [Dela tamp tampit = slav. TÕPŬ tocit grosolan].

TIMPÍ timpesc vb. IV. 1. Refl. shi (rar) intranz. Ashi pierde inteligentza a se prosti a deveni timpit. Ai timpit baiete sau faci pe prostul cu mine. SAHIA N. 75. Aproape sa ma timpesc shi eu de prea multa admiratziune. CARAGIALE O. III 145. ◊ Tranz. Declinatziunile latine shi grece cu care ne timpesc la shcoala dau surtucarului o parere atit de marita de propria lui inteligentza. GHEREA ST. CR. II 243. 2. Tranz. (Cu privire la instrumente ascutzite; mai ales figurat sau in contexte figurate) A toci (virful sau ascutzishul) a face timp a shtirbi. O muza! Sa incepem a mai timpi condeiul. NEGRUZZI S. II 216. ◊ Refl. Sagetzile vicleshugului ei se timpisera in inima de piatra a ciocoiului. FILIMON C. 91. ♦ Refl Fig. A se domoli a se stinge. Boala inceteaza patimile se timpesc shi linishtea se restatorniceshte. NEGRUZZI S. I 293.

timpésc v. tr. (d. timp orĭ vsl. *tompiti sirb. tupiti rus. tupitĭ a toci. V. shi stimpesc o po shi zastimpesc stupaĭ). Tocesc slabesc (vechĭ): atzĭ timpi condeĭu. Fig. Prefac in timp idiotizez: betzia la timpit.

tampí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. tampésc imperf. 3 sg. tampeá; conj. prez. 3 sa tampeásca

tampí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. tampésc imperf. 3 sg. tampeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. tampeásca

TAMPÍ vb. 1. v. idiotiza. 2. a (se) indobitoci a (se) prosti (pop.) a (se) nauci (reg.) a (se) habauci (Transilv. shi Olt.) a (se) tonti. (Viatza care o duce la ~ de tot.)

TAMPÍ vb. v. bate birui infrange intrece invinge.

UNGHI TAMPÍT s. v. unghi obtuz.

TIMPI vb. 1. (MED.) a (se) cretiniza a (se) idiotiza a (se) idiotzi a (se) imbeciliza a (se) prosti. 2. a (se) indobitoci a (se) prosti (pop.) a (se) nauci (reg.) a (se) habauci (Transilv. shi Olt.) a (se) tonti. (Viatza care o duce la ~ de tot.)

timpi vb. v. BATE. BIRUI. INFRINGE. INTRECE. INVINGE.