TIMPÍ timpesc vb. IV. 1. Refl. shi (rar) intranz. Ashi pierde inteligentza a se prosti a deveni timpit. Ai timpit baiete sau faci pe prostul cu mine. SAHIA N. 75. Aproape sa ma timpesc shi eu de prea multa admiratziune. CARAGIALE O. III 145. ◊ Tranz. Declinatziunile latine shi grece cu care ne timpesc la shcoala dau surtucarului o parere atit de marita de propria lui inteligentza. GHEREA ST. CR. II 243. 2. Tranz. (Cu privire la instrumente ascutzite; mai ales figurat sau in contexte figurate) A toci (virful sau ascutzishul) a face timp a shtirbi. O muza! Sa incepem a mai timpi condeiul. NEGRUZZI S. II 216. ◊ Refl. Sagetzile vicleshugului ei se timpisera in inima de piatra a ciocoiului. FILIMON C. 91. ♦ Refl Fig. A se domoli a se stinge. Boala inceteaza patimile se timpesc shi linishtea se restatorniceshte. NEGRUZZI S. I 293.