SUBSTÁNTZA substantze s. f. 1. Corp (solid lichid gazos) omogen alcatuit din atomi shi din molecule (formate din aceleashi elemente) shi care poseda o anumita forma culoare miros gust etc.; materie. ◊ Substantza de contrast = substantza chimica utilizata in examenele radiologice opaca la razele Roentgen. 2. (Anat.; in sintagmele) Substantza alba = parte a sistemului nervos central formata din fibrele celulelor nervoase. Substantza cenushie = parte a sistemului nervos central formata din corpurile celulelor nervoase. 3. (Fil.) Baza existentzei substratul care persista dea lungul tuturor transformarilor; existentza sau realitate de sine statatoare care este suportul atributelor al insushirilor. 4. Parte esentziala principala constitutiva a unui lucru. ♦ Fig. Contzinutul miezul unui discurs al unei scrieri etc. ♦ Loc. adv. (Rar) In substantza = pe scurt in rezumat; in fond. Din fr. substance.

substantza sf [At: CANTEMIR in SCL 1954 36 / V: (inv) ~tzie (Pl: ~i) ~bshtantzie (Pl: ~i) (ivr) sups~ supshtantzie supts~ sus~ / Pl: ~tze / E: lat substantia fr substance it sostanza] 1 Totalitatea elementelor care constituie esentza lucrurilor shi a fenomenelor Si: contzinut¹ (2) fond (1) structura (15) esentza (1) miez. 2 (Prc) Ceea ce este fundamental esentzial Si: esentza (3) miez natura (ivr) substare (2). 3 (Rar; ilav) (Rar) In ~ Intrun cuvant. 4 Latura materiala exterioara a semnului lingvistic. 5 Complex sonor care constituie suportul unui sens (lexical sau gramatical) Si: semnificant. 6 Contzinut¹ (3). 7 (Prc) Miez al unei scrieri al unui discurs etc. 8 Totalitate a elementelor care alcatuiesc un corp o unitate Si: compozitzie (1). 9 (Fig) Totalitate a trasaturilor psihice ale unei persoane. 10 (Fig) Structura (sufleteasca) proprie. 11 (Ivr) Suma de bani care constituie un fond. 12 (Flz) Realitate care exista prin sine insashi shi care constituie suportul comun al calitatzilor succesive. 13 (Flz) Ceea ce este permanent substrat care persista dea lungul tuturor transformarilor. 14 (Fiz) Denumire generica data sistemelor alcatuite din atomi shi molecule de agregare (solida lichida sau gazoasa) Si: materie (ivr) substare (9). 15 (Rar; ie) A prinde ~ A lua fiintza. 16 (Rar; iae) A se consolida (2). 17 (In filozofia idealista) Principiu spiritual care se afla la baza tuturor fenomenelor. 18 (Ivr) Existentza (1). 19 (De obicei urmat de determinari) Specie de substantza caracterizata prin omogenitate prin compozitzie shi structura constanta Si: (ivr) substare (10). 20 (Is) ~ de contrast Substantza chimica opaca la razele röntgen utilizata in examenele radiologice. 21 Corp element privit din punctul de vedere al compozitziei lui Si: materie (inv) trup. 22 TZesut sau produs organic format din celule saruri lichide etc. din care sunt alcatuite diferitele organe shi partzi ale corpului unei fiintze sau ale unei plante Si: (ivr) substare (11). 23 (Is) ~ (nervoasa) cenushie Parte a sistemului nervos central formata din corpul celulelor nervoase situata la suprafatza creierului shi in interiorul maduvei care da nashtere fluxului nervos Si: materie cenushie. 24 (Pex) Minte. 25 (Is) ~ (nervoasa) alba Parte a sistemului nervos central formata din fibrele celulelor nervoase.

SUBSTÁNTZA substantze s. f. 1. Corp (omogen) alcatuit din atomi shi din molecule (formate din aceleashi elemente) shi care poseda o anumita forma culoare miros gust etc. ◊ Substantza de contrast = substantza chimica utilizata la examenele radiologice opaca la razele Roentgen. 2. (Anat.; in sintagmele) Substantza alba = parte a sistemului nervos central formata din fibrele celulelor nervoase. Substantza cenushie = parte a sistemului nervos central formata din corpurile celulelor nervoase. 3. Categorie filozofica care desemneaza fie esentza comuna shi stabila a tuturor lucrurilor fie ceea ce exista de sine statator. 4. Parte esentziala principala constitutiva a unui lucru. ♦ Fig. Contzinutul miezul unui discurs al unei scrieri etc. ◊ Loc. adv. (Rar) In substantza = pe scurt in rezumat; in fond. Din fr. substance.

SUBSTÁNTZA substantze s. f. 1. Corp omogen considerat din punctul de vedere al compozitziei sale compus din molecule formate din aceleashi elemente shi avind aceeashi structura chimica; materie. Cu toata sensibilitatea foarte mare a celulei nervoase fatza de substantzele toxice ea prezinta o mare rezistentza. MARINESCU P. A. 57. In atmosfera grea de mirosul substantzelor inchise in fiole faclia arunca o lumina turbure roshie galbana shi somnoroasa. EMINESCU N. 52. ◊ Fig. Numai acela care imita pe stramoshi creind mai departe cum au facut shi ei in loc de ai copia numai acela se poate folosi cu adevarat de istorie transformindo in substantza vie in factor de progres. IBRAILEANU SP. CR. 191. 2. (In filozofia premarxista) Baza invariabila a tot ce exista in opozitzie cu proprietatzile variabile ale diferitelor lucruri; esentza. 3. Partea esentziala principala constitutiva a unui lucru. ◊ Loc. adv. In substantza = pe scurt in rezumat; in fond. De sar pleca asuprami amorul sa mil dea! SHi va sa zica vorba de amor eran substantza De tentzeleg Romeo? MACEDONSKI O. II 91.

SUBSTÁNTZA s.f. 1. Denumire generica data corpurilor cu compozitzie shi structura chimica omogena. ♦ Materie. 2. Categorie filozofica care desemneaza esentza comuna shi stabila a tuturor lucrurilor precum shi ceea ce exista de sine statator. ♦ Substratul permanent al tuturor transformarilor. 3. (Fig.) Partea fundamentala constitutiva a unui lucru: esentza esentzial. [< fr. substance cf. lat. substantia].

SUBSTÁNTZA s. f. 1. corp cu compozitzie shi structura chimica omogena. ◊ materie. 2. categorie filozofica desemnand esentza comuna shi stabila a tuturor lucrurilor precum shi ceea ce exista de sine statator. ◊ substratul permanent al tuturor transformarilor. 3. (fig.) partea fundamentala constitutiva a unui lucru; esentza esentzial. (< fr. substance lat. substantia)

SUBSTÁNTZA ~e f. 1) Materie din care sunt formate lucrurile. ~ lichida. ~ gazoasa. ~ solida. 2) Esentza calitativa a materiei care exista prin sine insashi shi constituie esentza lucrurilor indiferent de varietatea shi modificarea lor. 3) chim. fiz. Corp fizic omogen din punctul de vedere al structurii shi al compozitziei. ~ organica. ~ toxica. 4) Parte concreta sau materiala a lucrurilor shi a fenomenelor. ~ a limbii. 5) fig. Parte constitutiva a unui lucru; contzinut principal; esentza. [G.D. substantzei] /<lat. substantia fr. substance

substantza f. 1. ceea ce exista prin sine insush: substantza spirituala; 2. materie oarecare: substantza medicala; 3. partea cea mai buna mai nutritiva: substantza pamantului trece in vegetale; 4. fig. ceea ce e mai esentzial: substantza unui discurs; in substantza in rezumat pe scurt.

substántza f. pl. e (lat. substantia. V. stantza). Ceĭa ce exista pin sine independent de orĭce: substantza spirituala. Materie: substantza moale solida farmaceutica organica. Partea cea maĭ buna esentza principalu: substantza pamintuluĭ trece in vegetale. Fig. Substantza unuĭ discurs. In substantza in rezumat pe scurt.

cromatina sf [At: DA ms / E: fr chromatine] Substantza care reprezinta componenta chimica de baza a nucleului celular la animale shi la plante avand o mare afinitate pentru colorantzii bazici.

substantzie sf vz substantza

subshtantzie sf vz substantza

substántza s. f. g.d. art. substántzei; pl. substántze

substántza s. f. g.d. art. substántzei; (corpuri cu proprietatzi materiale specifice) pl. substántze

substantza

SUBSTÁNTZA s. 1. materie (inv.) trup. (~ din care este facut un corp; o ~ solida.) 2. (BIOL.) substantza de creshtere v. stimulator de creshtere. 3. corp. (Ia intrat in ochi o ~ straina.) 4. esentza natura. (~ unui fenomen.) 5. (LINGV.) semnificant. 6. (MIL.) substantze toxice de lupta = gaze de lupta.

SUBSTÁNTZA s. v. alcatuire compozitzie economie organizare organizatzie structura.

SUBSTANTZA s. 1. materie (inv.) trup. (~ din care este facut un corp; o ~ solida.) 2. corp. (Ia intrat in ochi o ~ straina.) 3. esentza natura. (~ a unui fenomen.) 4. (LINGV.) semnificant.

substantza s. v. ALCATUIRE. COMPOZITZIE. ECONOMIE. ORGANIZARE. ORGANIZATZIE. STRUCTURA.

SOUVENT TROP D’ABONDANCE APPAUVRIT LA MATIÈRE (fr.) adeseori prea multa bogatzie (de cuvinte) saraceshte substantza (operei literare) Boileau „Art poétique” III.