SUBSTÁNTZA substantze s. f. 1. Corp omogen considerat din punctul de vedere al compozitziei sale compus din molecule formate din aceleashi elemente shi avind aceeashi structura chimica; materie. Cu toata sensibilitatea foarte mare a celulei nervoase fatza de substantzele toxice ea prezinta o mare rezistentza. MARINESCU P. A. 57. In atmosfera grea de mirosul substantzelor inchise in fiole faclia arunca o lumina turbure roshie galbana shi somnoroasa. EMINESCU N. 52. ◊ Fig. Numai acela care imita pe stramoshi creind mai departe cum au facut shi ei in loc de ai copia numai acela se poate folosi cu adevarat de istorie transformindo in substantza vie in factor de progres. IBRAILEANU SP. CR. 191. 2. (In filozofia premarxista) Baza invariabila a tot ce exista in opozitzie cu proprietatzile variabile ale diferitelor lucruri; esentza. 3. Partea esentziala principala constitutiva a unui lucru. ◊ Loc. adv. In substantza = pe scurt in rezumat; in fond. De sar pleca asuprami amorul sa mil dea! SHi va sa zica vorba de amor eran substantza De tentzeleg Romeo? MACEDONSKI O. II 91.