6 definiții pentru stăpânit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STĂPÂNÍT, -Ă, stăpâniți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care are sau care denotă putere de stăpânire; cumpătat, reținut. – V. stăpâni.
STĂPÂNÍT, -Ă, stăpâniți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care are sau care denotă putere de stăpânire; cumpătat, reținut. – V. stăpâni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Valery
- acțiuni
stăpânit, ~ă [At: COȘBUC, S. 169 / Pl: ~iți, ~e / E: stăpâni] 1 smf (Rar) Supus. 2 a (D. oameni sau d. manifestările lor) Care are sau care exprimă control asupra pornirilor (proprii). 3 a (D. oameni sau d. manifestările lor) Care nu-și manifestă emoții(le), sentimente(le), stări(le), sufletești etc. Si: autocontrolat2, controlat2 (1), dominat (1), inhibat, înfrânat, reținut. 4-5 a, av Cumpătat2 (11).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STĂPÎNÍT, -Ă, stăpîniți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Reținut, cumpătat. Se opri în loc și merse cu pași rari, stăpîniți, măsurați, ca un om care și-a învins turburarea și spaima. DUMITRIU, V. L. 108.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STĂPÂNÍT adj. 1. v. cumpătat. 2. reținut. (Fire ~.) 3. v. calm.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Stăpânit ≠ aprins, nestăpânit
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STĂPÎNIT adj. 1. astîmpărat, așezat, chibzuit, cuminte, cumințit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniștit, potolit, reținut, rezervat, serios, sobru, temperat. (Om ~.) 2. calm, domol, liniștit, pașnic, potolit, temperat. (Atitudine ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
stăpânit, stăpânităadjectiv
- 1. (Despre oameni și manifestările lor) Care are sau care denotă putere de stăpânire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: calm cumpătat reținut antonime: aprins nestăpânit
- Se opri în loc și merse cu pași rari, stăpîniți, măsurați, ca un om care și-a învins turburarea și spaima. DUMITRIU, V. L. 108. DLRLC
-
etimologie:
- stăpâni DEX '98 DEX '09