NESTĂPÂNÍT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Pref. ne- + stăpânit.

nestăpânit, ~ă a [At: DLR / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + stăpânit] 1 (D. oameni) Impulsiv. 2 (D. oameni) Care nu se poate stăpâni. 3 Care nu poate fi stăpânit.

NESTĂPÂNÍT, -Ă, nestăpâniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit; care nu se poate stăpâni; nestăvilit, nedomolit, năvalnic. – Ne- + stăpânit.

NESTĂPÎNÍT, -Ă, nestăpîniți, -te, adj. Care nu poate fi oprit, nestăvilit. Din cînd în cînd, în pacea asta, năvălea cucoana Casuca, cu rîsetele, cu înduioșările și șuvoaiele ei de vorbă nestăpînită. SADOVEANU, O. IV 82. Zbucni într-un hohot de plîns nestăpînit. VLAHUȚĂ, O. A. III 15.

!nestăpânít (nes-tă-/ne-stă-) adj. m., pl. nestăpâníți; f. nestăpânítă, pl. nestăpâníte

nestăpânít adj. m. (sil. mf. -stă-), pl. nestăpâníți; f. sg. nestăpânítă, pl. nestăpâníte

NESTĂPÂNÍT adj. 1. v. focos. 2. v. violent. 3. v. impetuos. 4. v. repezit. 5. nedomolit, nepotolit, (fig.) nesățios. (Iubire ~ de bani.) 6. v. dezlănțuit.

Nestăpânit ≠ reținut

NESTĂPÎNIT adj. 1. aprig, focos, sălbatic, sireap, vijelios, (înv.) zmeios. (Un armăsar ~.) 2. agresiv, bătăios, brutal, coleric, dur, impulsiv, iute, violent, (fam. fig.) belicos. (Un om ~.) 3. aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Un temperament ~.) 4. repezit. (Gesturi ~.) 5. nedomolit, nepotolit, (fig.) nesățios. (Iubire ~ de bani.) 6. debordant, dezlănțuit, furtunos, impetuos, năvalnic, nestăvilit, tumultuos. (Într-un ritm ~.)