STUPEFÁCTZIE stupefactzii s. f. Uimire stupoare. Din fr. stupefaction.

stupefactzie sf [At: PROT. POP N. D. / V: (inv) ~iune / Pl: ~i / E: stupéfaction] 1 (Ivr) Stupoare (1). 2 (Liv) Stupoare (2).

STUPEFÁCTZIE stupefactzii s. f. (Livr.) Uimire stupoare. Din fr. stupéfaction.

STUPEFÁCTZIE stupefactzii s. f. Faptul de a fi uimit uimire stupoare. [Muncitorii] luau cuvintul de la balcoane spre stupefactzia celor care la tribuna glasuisera despre democratzie shi despre libertatzi insa asha cum le concepeau ei shi numai pentru ei. PAS Z. IV 158. Dupa doua zile de repetitzie Dorcea anuntzase insa spre stupefactzia tuturor celor din cercul teatrului k nu poate primi [rolul]. CAMIL PETRESCU P. V. 3.

STUPEFÁCTZIE s.f. Uimire extraordinara uluire incremenire; stupoare. [Gen. iei. / cf. fr. stupéfaction lat. stupefactio].

STUPEFÁCTZIE s. f. uimire extraordinara uluire; stupoare. (< fr. stupéfaction)

STUPEFÁCTZIE ~i f. livr. Uimire profunda care impiedica orice reactzie; stupoare. [G.D. stupefactziei; Sil. tzie] /<fr. stupéfaction

stupefactziune sf vz stupefactzie

*stupefactziúne f. (lat. stupefáctio ónis). Uĭmire. SHi áctzie.

stupefáctzie (tzie) s. f. art. stupefáctzia (tzia) g.d. art. stupefáctziei; pl. stupefáctzii art. stupefáctziile (tzii)

stupefáctzie s. f. (sil. tzie) art. stupefáctzia (sil. tzia) g.d. art. stupefáctziei; pl. stupefáctzii art. stupefáctziile (sil. tzii)

stupefactzie

STUPEFÁCTZIE s. v. uimire.

STUPEFACTZIE s. perplexitate stupoare surprindere surpriza uimire uluiala uluire. (A avut un moment de adevarata ~.)