12 definiții pentru stupoare
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STUPOÁRE s. f. 1. Stare de uluire provocată de o surpriză sau de o emoție puternică; uimire, stupefacție. 2. (Med.) Simptom care apare în unele psihoze, manifestat prin deprimare, amuțire, imobilitate și insensibilitate completă. – Din fr. stupeur, lat. stupor, -oris.
stupoare sf [At: ANTONESCU, D. / Pl: (nob) ~ori / E: fr stupeur, lat stupor -oris] 1 (Med) Simptom care apare în unele psihoze și care se manifestă prin imobilitate și prin insensibilitate complete, prin deprimare, prin amuțire Si: (îvr) stupefacție (1). 2 Stare de confuzie, de blocare etc. în care se află cineva sau senzație ori sentiment de neputință pe care le încearcă cineva aflat, brusc, într-o situație (cu totul) neașteptată, (extrem de) dificilă sau chiar critică, încetând, pentru moment să gândească, să caute o ieșire, să acționeze în mod corespunzător etc. Si: mirare, năuceală, năucire, nedumerire, perplexitate, surprindere, surpriză, uimire, uluială, uluire, (liv) stupefacție (2), (rar) minunare, (înv) minune.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STUPOÁRE s. f. 1. (Livr.), Stare de uluire provocată de o surpriză sau de o emoție puternică; uimire, stupefacție. 2. (Med.) Simptom care apare în unele psihoze, manifestat prin deprimare, amuțire, imobilitate și insensibilitate completă. – Din fr. stupeur, lat. stupor, -oris.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
STUPOÁRE s. f. 1. Stare de uluire produsă în mod brusc de o surpriză sau de o emoție puternică; stupefacție. După stupoarea din primul moment, senzația evenimentului cutreieră toate încăperile. C. PETRESCU, C. V. 342. 2. (Med.) Stare de deprimare, în cazul anumitor psihoze, care duce la amuțire și la imobilizare completă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STUPOÁRE s.f. 1. Uluire; stupefacție. 2. Stare deprimantă care apare în unele psihoze, ducând la amuțire și la imobilitate completă. [< fr. stupeur, cf. lat. stupor].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STUPOÁRE s. f. 1. stupefacție. 2. stare deprimantă care apare în unele psihoze, ducând la amuțire și la imobilitate completă; stupor. (< fr. stupeur, lat. stupor)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
STUPOÁRE f. 1) v. STUPEFACȚIE. 2) Stare patologică caracterizată prin deprimare și insensibilitate completă. [G.-D. stuporii] /<fr. stupeur, lat. stupor, ~oris
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*stupoáre f., pl. orĭ (lat. stupor). Mare uĭmire (cauzată de o veste saŭ de o nenorocire subită).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stupoáre s. f., g.-d. art. stupórii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stupoáre s. f., g.-d. art. stupórii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STUPOÁRE s. v. uimire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STUPOARE s. perplexitate, stupefacție, surprindere, surpriză, uimire, uluială, uluire. (Spre ~ lui...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
stupoaresubstantiv feminin
- 1. Stare de uluire provocată de o surpriză sau de o emoție puternică. DEX '09 DLRLC DNsinonime: stupefacție uimire uluire
- După stupoarea din primul moment, senzația evenimentului cutreieră toate încăperile. C. PETRESCU, C. V. 342. DLRLC
-
- 2. Simptom care apare în unele psihoze, manifestat prin deprimare, amuțire, imobilitate și insensibilitate completă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: stupor
etimologie:
- stupeur DEX '09 DEX '98 DN
- stupor, -oris DEX '09 DEX '98 DN