stupoare sf [At: ANTONESCU D. / Pl: (nob) ~ori / E: fr stupeur lat stupor oris] 1 (Med) Simptom care apare in unele psihoze shi care se manifesta prin imobilitate shi prin insensibilitate complete prin deprimare prin amutzire Si: (ivr) stupefactzie (1). 2 Stare de confuzie de blocare etc. in care se afla cineva sau senzatzie ori sentiment de neputintza care le incearca cineva aflat brusc intro situatzie (cu totul) neashteptata (extrem de) dificila sau chiar critica incetand pentru moment sa gandeasca sa caute o ieshire sa actzioneze in mod corespunzator etc. Si: mirare nauceala naucire nedumerire perplexitate surprindere surpriza uimire uluiala uluire (liv) stupefactzie (2) (rar) minunare (inv) minune.