STUPEFÁCTZIE stupefactzii s. f. Faptul de a fi uimit uimire stupoare. [Muncitorii] luau cuvintul de la balcoane spre stupefactzia celor care la tribuna glasuisera despre democratzie shi despre libertatzi insa asha cum le concepeau ei shi numai pentru ei. PAS Z. IV 158. Dupa doua zile de repetitzie Dorcea anuntzase insa spre stupefactzia tuturor celor din cercul teatrului k nu poate primi [rolul]. CAMIL PETRESCU P. V. 3.