stih sn [At: (a. 1648) GCR I 126/7 / Pl: ~uri / E: ngr στίχος] 1 (Astazi mai ales poetic) Vers. 2 (De obicei lpl) Poezie. 3 (Inv) Verset din psalmi sau dintro cantare bisericeasca.

STIH stihuri s. n. 1. Vers; p. ext. (mai ales la pl.) poezie. SHin raftul de la capatiiul lui am gasit o revista cu stihuri noua care mau mishcat: era oda anului 1840. SADOVEANU O. VIII 48. Oricum deo fi can viitor Sa placa stihurile mele Las marturie tuturor K nai colaborat la ele. TOPIRCEANU P. 197. Ascultatzi! Stihurile mele sint jumatate romineshti shi jumatate greceshti. ALECSANDRI T. I 282. 2. Verset din psalmi sau dintro cintare bisericeasca. In minte incepura sai licareasca stihuri dintrun psalm. Atunci ishi cunoscu trezia shi se mishca in ashternut. SADOVEANU P. M. 243. Preotul i tamiiaza cintind psalmul acesta iar corul zice la fiecare stih... SEVASTOS N. 245. Deci cintind aceste evlavioase stihuri au ingenunchet. DRAGHICI R. 47.

STIH ~uri n. 1) inv. pop. Rand de poezie format dintrun shir de cuvinte ashezate potrivit unor anumite reguli de masura shi cadentza; vers. 2) mai ales la pl. rar Creatzie literara scurta in versuri; poezie. /<ngr. stihos sl. stihu

stih n. 1. vers (azi mai mult ironic): stihuri de dragoste; Beldiman vestind in stihuri de rasboiul inimic EM.; 2. verset din psalmi. [Gr. mod.].

*stih n. pl. urĭ (ngr. shi vgr. stihos vers d. vgr. stelho merg in rind; rus. stih. V. acro cata shi distih). Vechĭ. Vers (azĭ iron.). Verset din psalmĭ.

vers sn [At: (a. 1777) GCR II 111/30 / Pl: ~uri (ivr) ~e / E: lat versus fr vers it verso] 1 Unitate prozodica elementara alcatuita dintrunul sau mai multe cuvinte potrivit unei scheme shi determinata fie de cantitatea silabelor fie de accent fie de numarul silabelor Si: (inv) versh (1). 2 Rand dintrun text poetic corespunzator unui vers (1) Si: (inv) versh (2). 3 (Lpl) Lucrare literara in versuri (1) Si: poezie. 4 Ansamblu de poezii (reunite intrun volum). 56 (Lsg) Versificatzie (23). 7 (Ivr) Verset (1).

vers s.n. 1 Unitate prozodica elementara alcatuita dintrunul sau din mai multe cuvinte potrivit unei scheme ritmice determinata fie de cantitatea silabelor (vers metric specific poeziei antice greceshti shi latine) fie de accent (vers ritmic specific poeziei romane germane etc.) fie de numarul silabelor (vers silabic specific poeziei franceze); (inv.) versh. ◊ Vers adonic v. adonic. Vers alb v. alb. Vers alcaic v. alcaic. Vers alexandrin v. alexandrin. Vers anacreontic v. anacreontic. Vers cronistic v. cronistic. Vers eroic v. eroic. Vers ionic v. ionic. Versuri leonine v. leonin. Versuri libere v. liber. Vers safic v. safic. Vers saturnian v. saturnian. Vers senar v. senar. Vers silabic v. silabic. Vers spondaic v. spondaic. Vers trohaic v. trohaic. ♦ Rind dintrun text corespunzator unui asemenea segment. A shters un vers de pe pagina scrisa. 2 (la pl.) Lucrare literara in versuri; ansamblu de asemenea lucrari; poezie. E ushor a scrie versuri Cind nimic nu ai de spus (EMIN.). 3 (la sg.) (Maniera caracteristica de) exprimare (artistica) in versuri; versificatzie. Versul romanesc nu trecuse... de forme naive stingace (SADOV.). ◊ Colect A romanilor virtute... prin versul tau sanvie (ASACHI). ♦ (Maniera de) realizare artistica a versurilor. Am luat de model versul italian (ASACHl). 4 (inv.) Verset. Cartzile biblices impartzite... in versuri insa aceste versuri nau nici metru nici cadentza (LAU.). • pl. uri. /<lat. versus us fr. vers it. verso.

2) *vers n. pl. urĭ (lat. versus d. vertere a intoarce a invirti. V. vĭers vars). SHir (rind) de poezie (odinioara stih). Versurĭ albe versurĭ fara rima shi decĭ fara pareche. La vechiĭ Romanĭ shi Grecĭ versurile eraŭ metrice adica dupa cantitatea lunga orĭ scurta a silabelor. La popoarele de azĭ versuriles ritmice (adica se considera accentu shi numaru silabelor) shi rimate ĭar la Francejĭ nu se considera decit numaru silabelor shi rima.

stih (inv. pop.) s. n. pl. stíhuri

stih s. n. pl. stíhuri

STIH s. 1. (LIT.; la pl.) poezie versuri (pl.) (Mold. shi Transilv.) versh. (Scrie ~ shi proza.) 2. (BIS.) verset (rar) vers. (~ din psalmi.)

STIH s. v. vers.

STIH s. 1. (LIT.; la pl.) poezie versuri (pl.) (Mold. shi Transilv.) versh. (Scrie ~ shi proza.) 2. (BIS.) verset (rar) vers. (~ din psalmi.)

stih s. v. VERS.

stih (stihuri) s. n. 1. Vers. 2. Verset. 3. Poezie. Mr. stih. Mgr. στίχος (Roesler 576; Murnu 53; cf. Vasmer Gr. 137) cf. sl. stichŭ. Der. stihoavna s. f. (cintare bisericeasca la sfirshitul vecerniei) din sl. stichovĭna; stihui vb. (a compune versuri a versifica); stihuitor s. m. (versificator); stihira s. f. (cintare la slujba de dimineatza) din mgr. στιχηρόν; stihotvoretz s. m. (inv. poet) din rus. stichotvorec.

stih (Biz.) (< gr. στίχος [stihos] „rand”) verset scurt luat din psalmi* sau din alte cartzi ale Vechiului shi Noului Testament cantat recitativ* shi servind k introducere stihirei* sau unor cantari de stil* irmologic sau stihiraric.

STIH (< gr. stikhos vers) Termen sinonim ou vers iar sub forma pluralului cu cel de poezie. De la stih deriva shi termenul de stihuire arta a versificarii intzeles folosit shi de M. Eminescu in versurile din Scrisoarea II: Insa tu imi vei raspunde k o bine k in lume Prin frumoasa stihuire sa patrunda al meu nume...