STIH stihuri s. n. 1. Vers; p. ext. (mai ales la pl.) poezie. SHin raftul de la capatiiul lui am gasit o revista cu stihuri noua care mau mishcat: era oda anului 1840. SADOVEANU O. VIII 48. Oricum deo fi can viitor Sa placa stihurile mele Las marturie tuturor K nai colaborat la ele. TOPIRCEANU P. 197. Ascultatzi! Stihurile mele sint jumatate romineshti shi jumatate greceshti. ALECSANDRI T. I 282. 2. Verset din psalmi sau dintro cintare bisericeasca. In minte incepura sai licareasca stihuri dintrun psalm. Atunci ishi cunoscu trezia shi se mishca in ashternut. SADOVEANU P. M. 243. Preotul i tamiiaza cintind psalmul acesta iar corul zice la fiecare stih... SEVASTOS N. 245. Deci cintind aceste evlavioase stihuri au ingenunchet. DRAGHICI R. 47.