STIGMÁT stigmate s. n. 1. Urma lasata de ceva; spec. urma rushinoasa semn dezonorant. ♦ Spec. (Inv.) Marca shtampila semn care se aplica (cu ajutorul unui fier roshu) pe corpul sclavilor sau al delincventzilor. ♦ (Rar) Pata de murdarie. 2. (La pl.) Semne ale suferintzei fizice corespunzatoare ranilor lui Hristos rastignit aparute in urma extazului la unii sfintzi shi credincioshi. 3. (Bot.) Partea superioara a pistilului care se prinde shi incoltzeshte polenul. 4. Fiecare dintre cele doua deschizaturi ale traheilor ashezate pe partzile laterale ale corpului unor insecte miriapode etc. Din fr. stigmate lat. stigma atis.

stigmat sn [At: DOSOFTEI V. S. ianuarie 10^r/27 / V: (rar) ~a sf (ivr) stigma sf / Pl: ~e (inv) ~uri ~atzi sm / E: lat stigma atis fr stigmate] 1 Urma lasata de ceva. 2 (Spc) Urma dezonoranta rushinoasa. 3 (Pex) Semn distinctiv V pecete. 4 (Ivr; ie) A cadea in ~e A fi dezonorat. 5 Marca aplicata in trecut (cu ajutorul unui fier roshu) pe corpul sclavilor sau al delincventzilor. 6 (Rar) SHtampila aplicata pe pielea animalelor. 7 (Rar) Pata (de murdarie). 8 (Rar) Cicatrice. 9 Fiecare dintre cele doua deschizaturi ale traheelor ashezate pe partzile laterale ale corpului unor insecte miriapode etc. 10 (Bot) Partea superioara a pistilului unei flori care se prinde shi incoltzeshte polenul.

STIGMÁT stigmate s. n. 1. Urma lasata de ceva; spec. urma rushinoasa semn dezonorant. ♦ Spec. (Inv.) Marca shtampila semn care se aplica (cu ajutorul unui fier roshu) pe corpul sclavilor sau al delincventzilor. ♦ (Rar) Pata de murdarie. 2. (Bot.) Partea superioara a pistilului care se prinde shi incoltzeshte polenul. 3. Fiecare dintre cele doua deschizaturi ale traheilor ashezate pe partzile laterale ale corpului unor insecte miriapode etc. Din fr. stigmate lat. stigma atis.

STIGMÁT stigmate s. n. 1. Urma lasata de ceva; (in special) urma rushinoasa semn dezonorant. Stigmatul viciului. ▭ SHi scrii vers dupa vers... SHi nici nu iei aminte cum unde dupa unde Cum ora dupa ora al vremurilor mers Pe fatza ta inseamna tacutelei stigmate. ANGHELIOSIF C. M. I 27. ♦ Fig. Semn distinctiv caracteristic; simbol. Fiecare neam avind o evolutzie proprie shun stigmat propriu se dezvolta potrivit cu un destin propriu shi cuprinde in el viatza latenta a generatziilor cazute. SADOVEANU E. 159. Ai gura de odalisca shi cu stigmatul asta de senzualitate nu potzi sfirshi intotdeauna ceai hotarit cuminte shi cu singe rece intre patru peretzi ai camerei. C. PETRESCU I. I 13. Vazui venind spre mine fara graba Un om cu nasul dezolat shi mare. Parea k cerul pe figurai slaba A pus stigmatul dragostei shial urii Eternizind profilul lui de baba. TOPIRCEANU B. 88. 2. Marca shtampila care se aplica in trecut (prin ardere) pe corpul sclavilor sau al delincventzilor. Esteo cruda profanare Sa uitzi k muma tzie femeia... Nepasator sa pui pe buze o fioroasa sarutare Precum se pune un stigmat. MACEDONSKI O. I 81. Ucigator salbatic de gingashe femei In veci sa portzi stigmatul cenfiara (= infiereaza) pe mishei! ALECSANDRI T. II 186. ◊ Fig. Minciuna shi infamia nu lasa nici un stigmat pe frunte. Nu te inseamna cu fier roshu sfiriit in carne. C. PETRESCU O. P. I 106. ♦ (Glumetz) Pata de murdarie. Alaiul... fu inconjurat de o droaie de copii... cei mai multzi cu obrazurile shi cu boturile nespalate. Fiind vremea poamelor sha nucilor stigmatele acestea erau fireshti shi nu dovedeau atit neingrijirea muierilor cit lipsa de garduri la livezile din apropiere. SADOVEANU Z. C. 133. 3. (Bot.) Parte a pistilului de obicei acoperita cu o secretzie lipicioasa care primeshte polenul. 4. Fiecare dintre cele doua deschizaturi ale traheelor ashezate pe partzile laterale ale corpului insectelor. Pl. shi: (invechit) stigmaturi (ALECSANDRI P. III 134). Varianta: stigmáta (MACEDONSKI O. I 111) s. f.

STIGMÁT s.n. 1. Urma lasata de o rana de o plaga; cicatrice. ♦ (Fig.) Urma semn dezonorant rushinos care nu se shterge. ♦ Urma lasata de fierul roshu cu care se infierau sclavii etc. 2. (Bot.) Partea superioara a stilului care se depune polenul; stigma. 3. Fiecare dintre deschiderile traheelor la arahnide insecte etc. situate pe partzile laterale ale corpului; stigma. [Pl. te turi. / < fr. stigmate cf. lat. gr. stigma].

STIGMÁT s. n. 1. urma lasata de o rana de o plaga; cicatrice. 2. urma lasata de fierul roshu cu care se infierau sclavii delincventzii etc. ◊ (fig.) urma semn dezonorant rushinos care nu se shterge. 3. (bot.) partea terminala a stilului (IV) care se depune polenul; stigma. 4. fiecare dintre deschiderile traheelor la arahnide insecte etc. pe partzile laterale ale corpului; stigma. (< fr. stigmate lat. stigma)

STIGMÁT¹ ~e n. 1) Semn distinctiv imprimat cu un fier roshu pe corpul sclavilor sau al delincventzilor. 2) Semn dezonorant; pata rushinoasa. /<lat. stigma ~atis ngr. stigma ~atos fr. stigmate

STIGMÁT² ~e n. 1) bot. Extremitate superioara a pistilului unde se retzine shi germineaza polenul. 2) zool. Orificiu din regiunea laterala a corpului unor insecte prin care aerul patrunde in trahee. /<lat. stigma ~atis ngr. stigma fr. stigmate

stigmat n. semn de infamie urma rushinoasa shi funesta: in veci sa portzi stigmatul ce ’nfioara pe mishei AL. ║ 1. Bot. partea superioara a pistilului; 2. Zool. pl. organe exterioare de respiratziune la insecte.

*stigmát n. pl. e (fr. stigmate d. vgr. stigma stigmatos. V. astigmat. Cp. cu stomat). Semn cicatrice: stigmate de varsat. Stampila aplicata pe pelea criminalilor. Fig. Semn urma rushinoasa: stigmatu vitziuluĭ se vedea pe fatza luĭ. Bot. Partea de sus a pistiluluĭ. Zool. Orificiŭ respiratoriŭ la animalele articulate.

stigmata sf vz stigmat

stigma sf vz stigmat

STIGMÁTA s. f. v. stigmat.

stigmát s. n. pl. stigmáte

stigmát s. n. pl. stigmáte

STIGMÁT s. (fig.) pecete. (~ul rushinii.)

STIGMÁT s. v. cicatrice semn urma.

STIGMAT s. (fig.) pecete. (~ rushinii.)

stigmat s. v. CICATRICE. SEMN. URMA.