STIGMÁT stigmate s. n. 1. Urma lasata de ceva; (in special) urma rushinoasa semn dezonorant. Stigmatul viciului. ▭ SHi scrii vers dupa vers... SHi nici nu iei aminte cum unde dupa unde Cum ora dupa ora al vremurilor mers Pe fatza ta inseamna tacutelei stigmate. ANGHELIOSIF C. M. I 27. ♦ Fig. Semn distinctiv caracteristic; simbol. Fiecare neam avind o evolutzie proprie shun stigmat propriu se dezvolta potrivit cu un destin propriu shi cuprinde in el viatza latenta a generatziilor cazute. SADOVEANU E. 159. Ai gura de odalisca shi cu stigmatul asta de senzualitate nu potzi sfirshi intotdeauna ceai hotarit cuminte shi cu singe rece intre patru peretzi ai camerei. C. PETRESCU I. I 13. Vazui venind spre mine fara graba Un om cu nasul dezolat shi mare. Parea k cerul pe figurai slaba A pus stigmatul dragostei shial urii Eternizind profilul lui de baba. TOPIRCEANU B. 88. 2. Marca shtampila care se aplica in trecut (prin ardere) pe corpul sclavilor sau al delincventzilor. Esteo cruda profanare Sa uitzi k muma tzie femeia... Nepasator sa pui pe buze o fioroasa sarutare Precum se pune un stigmat. MACEDONSKI O. I 81. Ucigator salbatic de gingashe femei In veci sa portzi stigmatul cenfiara (= infiereaza) pe mishei! ALECSANDRI T. II 186. ◊ Fig. Minciuna shi infamia nu lasa nici un stigmat pe frunte. Nu te inseamna cu fier roshu sfiriit in carne. C. PETRESCU O. P. I 106. ♦ (Glumetz) Pata de murdarie. Alaiul... fu inconjurat de o droaie de copii... cei mai multzi cu obrazurile shi cu boturile nespalate. Fiind vremea poamelor sha nucilor stigmatele acestea erau fireshti shi nu dovedeau atit neingrijirea muierilor cit lipsa de garduri la livezile din apropiere. SADOVEANU Z. C. 133. 3. (Bot.) Parte a pistilului de obicei acoperita cu o secretzie lipicioasa care primeshte polenul. 4. Fiecare dintre cele doua deschizaturi ale traheelor ashezate pe partzile laterale ale corpului insectelor. Pl. shi: (invechit) stigmaturi (ALECSANDRI P. III 134). Varianta: stigmáta (MACEDONSKI O. I 111) s. f.