statmajor sn [At: AR (1831) 13¹/19 / V: ~aior / Pl: (rar) ~e / E: stat + major (dupa it stato maggiore fr étatmajor)] 1 Organ de conducere al unei mari unitatzi militare format dintrun numar variabil de ofitzeri organizatzi in birouri shi sectzii shi aflat sub comanda unui shef. 2 (Is) Marele ~ Organ de conducere a fortzelor armate dintro tzara format dintrun anumit numar de ofitzeri reprezentand toate armele organizatzi in birouri shi sectzii shi aflat sub comanda unui shef. 3 Cladire in care ishi are sediul statulmajor (1).

STATMAJÓR s.n. Grup de ofitzeri care functzioneaza pe langa comandamentul unei mari unitatzi; comandament al unei mari unitatzi. [Dupa fr. étatmajor it. stato maggiore].

STATMAJÓR s. n. grup de ofitzeri care functzioneaza pe langa comandamentul unei mari unitatzi. (dupa fr. étatmajor)

statmajor n. 1. corp de ofitzeri fara trupa atashatzi la un general: Statulmajor al armatei se imparte in Statmajor general compus din generali de divizie si de brigada shi corpul de Statmajor compus din ofitzeri dela gradul de colonel pana la capitan incluziv; 2. locul unde se afla biurourile Statuluimajor.

*statmajor n. pl. staturĭmajore saŭ statmajoare (fr. étatmajor). Corp de ofitzerĭ fara trupa care da directziune armateĭ (adica „creieru armateĭ”). Locu unde se aduna statumajor: ma duc la statumajor. Fig. Totalitatea personagiilor maĭ insemnate intr’un grup: statumajor al (saŭ statmajoru) partiduluĭ. V. shtab.

STAT¹ state s. n. 1. (Jur.) Institutzie suprastructurala instrument principal de organizare politica shi administrativa prin intermediul caruia se exercita functzionalitatea sistemului social shi sunt reglementate relatziile dintre oameni; teritoriul shi populatzia asupra carora ishi exercita autoritatea aceasta organizatzie; tzara. ◊ Loc. adj. De stat = a) care emana de la stat¹; b) care e condus shi controlat de stat¹ care apartzine statului¹; c) care angajeaza statul¹ care se refera la stat¹. ♦ Om (sau barbat) de stat = persoana care are un rol important in conducerea tzarii. 2. (La pl. in Evul Mediu). Denumire a organelor reprezentative din anumite tzari. 3. (Mil.; in sintagma) Statmajor = organ de conducere a trupelor format dintrun anumit numar de ofitzeri sub conducerea unui shef care functzioneaza pe langa comandamentele marilor unitatzi militare sau la nivelul intregii armate; sediul localul acestui organ de conducere. Din it. Stato lat. status (cu unele sensuri dupa fr. état).

stat³ ~a a [At: CONTEMPORANUL IV 393 / Pl: ~atzi ~e / E: sta] (Ivr; d. lichide) Statut² (1).

stat¹ sn [At: CANTEMIR I. I. I 67 / V: (ivr) ~ush (reg; iuz) sht~ / Pl: ~e (inv) ~uri / E: lat status fr état it stato ger Status] 1 (Urmat de determinari care indica felul) Institutzie suprastructurala care constituie un instrument principal de organizare politica shi administrativa a unei comunitatzi umane aflate pe un teritoriu determinat prin intermediul careia se exercita functzionalitatea sistemului social global sunt reglementate relatziile politice dintre oameni etc. Si: tzara (inv) politie publica (tci) memlechet. 2 Teritoriu shi populatzia asupra carora ishi exercita autoritatea aceasta institutzie Si: tzara (inv) politie publica (tci) memlechet. 3 (Is) ~ membru Stat¹ (1) care face parte dintro organizatzie internatzionala cu drepturi shi obligatzii depline. 4 (Is) ~ (membru) asociat Stat¹ (1) care face parte dintro organizatzie internatzionala avand drepturi shi obligatzii limitate. 5 (Is) Imn de ~ Imn natzional al unei tzari. 6 (Is) Examen de ~ Examen sustzinut in fatza unei comisii speciale dupa absolvirea unei institutzii de invatzamant superior in vederea obtzinerii diplomei Si: examen de licentza. 7 (Ila) De ~ Care emana de la un stat¹ (1) Si: oficial. 8 (Ial) Al statului¹ (1) Si: oficial. 9 (Ial) Care este condus shi controlat de stat¹ (1) Si: oficial. 10 (Ial) Care apartzine statului¹ (1) Si: oficial. 11 (Ial) Care se refera la stat¹ (1). 12 (Ial) Care angajeaza statul¹ (1). 13 (In oranduirea feudala; lpl) Nume dat organelor reprezentative din anumite tzari. 14 (Cu determinari care indica felul) Lista sau tabel cu caracter oficial. 15 (Is) ~ de functzii (sau de organizare de personal) Tabel in care sunt mentzionate posturile necesare unei intreprinderi institutzii etc. shi limitele de incadrare shi remunerare respective. 16 (Is) ~ de plata (sau de salarii inv de lefi) Tabel in care sunt inscrise drepturile baneshti care o intreprindere o institutzie etc. le achita angajatzilor sau colaboratorilor. 17 (Is) ~ personal Dosar care cuprinde specificarea tuturor mutatziilor de serviciu ale unui salariat precum shi actele acestuia de stare civila sociala politica etc. 18 (Is) ~ de serviciu Activitate indelungata in serviciu in munca in specialitate a cuiva. 19 Memoriu sau act care atesta activitatea in serviciu in munca in specialitate depusa de cineva.

stat² sn [At: CANTEMIR I. I. I 141 / V: ~osh / Pl: ~uri (reg) ~atzi sm / E: sta] 1 Oprire. 2 Intrerupere dintro mishcare inceputa sau dintro actziune dintro activitate etc. (in curs) Si: contenire (1) incetare oprire potolire (rar) stare (5) (inv) precurmare. 3 Intrerupere a functzionarii unui aparat a unui mecanism dispozitiv etc. Si: oprire (rar) stare (7). 4 Ramanere intrun loc Si: stare (8) shedere. 5 Neparasire a locului in care se afla Si: ramanere shedere. 6 Stare (9) pe loc fara a se (mai) deplasa sau indeparta de undeva Si: ramanere shedere. 7 Ramanere in acelashi loc S: stare (10) shedere. 8 SHedere. 9 Ramanere un timp undeva sau la ori cu cineva Si: shedere (rar) stare (15). 10 (Spc) Ramanere a turmei la pashune. 11 (Pop; ie) Ai ieshi (cuiva) cu ~ul A i se implini (cuiva termenul). 12 Plutire. 13 Petrecere a timpului cu cineva sau cu ceva Si: stare (17). 14 Preocupare. 15 Stare (19). 16 (Rar) Stare (20). 17 Stare (21). 18 Stare (22). 19 Stare (23). 20 (Reg) Pozitzie (1). 21 Stare (27). 22 Ramanere pe ceva sprijininduse pe partea inferioara a bazinului Si: ashezare stare (32) (pop) shedere. 23 (Ivp) Statura (1). 24 (Ivp) Statura (3). 25 (Irg) Distantza pe verticala. 26 (Irg; spc) Inaltzime. 27 (Irg; spc) Adancime (2). 28 (Ivp; de obicei is ~ de om) Marime egala cu aproximativ inaltzimea medie a unui om folosita k unitate de masura pentru inaltzime sau adancime. 29 (Reg; shis lumina ~) Lumanarea care are de obicei marimea unui stat (28) shi care este ashezata langa mort Si: privighetoare V toiag. 30 (Ic) ~uPalma(Barba sau Barbacot) sau (reg) StatiCot (cuBarbadeun Cot) StatiCotPalma(sau Palma)Picior StatziCot Numele unui personaj fantastic din basmele populare romaneshti imaginat de obicei k un pitic batran cu barba foarte lunga (de un cot) shi alba cu puteri supranaturale rautacios shi perfid care locuieshte mai ales sub pamant sau prin paduri shi calareshte adesea pe o jumatate dintrun iepure (shchiop) Si: Tartacot. 31 Detzinere (de obicei sau temporar) a unui anumit loc in spatziu Si: aflare (5) fire (1) gasire (1) (rar) stare (32). 32 Detzinere a unei existentze reale intrun anumit loc Si: existentza (1) fire (10) (rar) stare (33). 33 Ocupare conshtienta a unui anumit loc in spatziu Si: ashezare (1) (rar) stare (33). 34 (Rar) Atarnare (5). 35 Detzinere a unui domiciliu undeva Si: domiciliere locuire (rar) stare (36) (ivp) salashluire shedere (pop) haladuire (8) (ivp) bacuire (inv) salashluire. 36 Ramanere intro anumita situatzie intrun anumit fel sau in anumite conditzii Si: (rar) stare (37). 37 (Ivr; ie) A sosi la varsta de ~ A ajunge la maturitate. 38 (Inv) Stare (38). 39 (Ivr; is) ~ul lucrurilor Stare (39) de lucruri. 40 (Ie) A fi in ~ A fi in stare (44). 41 (Ivr; ie) A pune in ~ A aduce in stare (45). 42 (Inv) Ipostaza. 43 (Mar; Trs) Avere (4). 44 (In feudalism) Stare (60).

STAT¹ state s. n. 1. (Jur.) Institutzie suprastructurala instrument principal de organizare politica shi administrativa prin intermediul caruia se exercita functzionalitatea sistemului social shi sunt reglementate relatziile dintre oameni; teritoriul shi populatzia asupra carora ishi exercita autoritatea aceasta organizatzie^[1]; tzara. ◊ Loc. adj. De stat = a) care emana de la stat¹; b) care e condus shi controlat de stat¹ care apartzine statului¹; c) care angajeaza statul¹ care se refera la stat¹. ♦ Om (sau barbat) de stat = persoana care are un rol important in conducerea treburilor tzarii. 2. (La pl. in evul mediu). Denumire a organelor reprezentative din anumite tzari. 3. (Mil.; in sintagma) Stat major = organ de conducere a trupelor format din ofitzeri care functzioneaza pe langa comandamentele marilor unitatzi militare sau la nivelul intregii armate; sediul localul acestui organ de conducere. Din it. Stato lat. status (cu unele sensuri dupa fr. état).

MAJÓR A majori e adj. 1. (Despre oameni; in opozitzie cu minor) Care a implinit virsta cind se poate bucura prin lege de drepturi civile shi politice depline. Eleonora era majora era stapina pe moshie mai mult k oricind. DUMITRIU B. F. 146. K miine vii sami ceri consimtzamintul; shi nu tzil dau... Numi pasa; sint majora. D. ZAMFIRESCU R. 139. 2. Foarte important principal de capetenie. Preocuparea lor majora arta sau speculatzia filozofica le absoarbe intreaga existentza. SADOVEANU E. 30. ◊ Caz de fortza majora v. fortza. 3. (Mil.; numai in expr.) Sergentmajor v. sergent. Locotenentmajor v. locotenent. (Ieshit din uz) Plutoniermajor v. plutonier. Statmajor = grup de ofitzeri care functzioneaza pe linga un comandant in scopul conducerii trupelor. [Un] general scund shi grozav de spatos in uniforma cu buzunari numeroase shi enorme incit ar fi putut cuprinde toata arhiva marelui statmajor. C. PETRESCU I. II 71. 4. (Muz.; in expr.) Gama majora = modul diatonic (cu semitonuri intre treptele 34 shi 78) care se bazeaza sistemul armonic tonal. 5. (Logica; in expr.) Termen major (sau premisa majora) = unul din cei doi termeni (sau din cele doua premise) ai unui silogism shi anume acela care contzine obiectul concluziei.

STAT⁴ state s. n. (Numai in expr.) Statmajor v. major (3).

STAT² ~e n. 1) Institutzie politicoadministrativa a societatzii in frunte cu un guvern shi cu organele acestuia cu ajutorul carora se asigura functzionarea vietzii sociale pe un anumit teritoriu; tzara. ◊ De ~ a) care reprezinta interesele statului; b) care este condus de stat; c) care apartzine statului. 2) (in unele tzari) Unitate administrativteritoriala autonoma. 3): ~major a) organ de conducere a fortzelor armate (pe langa mari unitatzi militare); b) sediu al acestui organ de conducere. /<lat. status fr. état it. stato germ. Status

statmajór s. n. art. státulmajor; pl. státemajóre

statmajór s. n. pl. státemajóre

StatMajor StatulMajor a. StatuluiMajor gen. a.

STATMAJÓR s. (MIL.) (inv.) shtab.

STATMAJOR s. (MIL.) (inv.) shtab.